DECIZIE nr. 126 din 1 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Boroianu amp; Co” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 5.699/2004 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unei contravenţii, precum şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă opţiunea legiuitorului, pentru asigurarea protejării intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.699/2004, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Boroianu amp; Co” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin limitarea dreptului comerciantului de a-şi alege partenerul de afaceri, respectiv firma de la care achiziţionează consumabilele necesare utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, aduc atingere libertăţii comerţului, precum şi concurenţei loiale, contrar prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat individualizează o faptă care constituie contravenţie, scopul sancţionării fiind asigurarea unei discipline financiar-fiscale în condiţiile economiei de piaţă, ceea ce nu aduce atingere libertăţii comerţului şi nici concurenţei loiale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie obligă statul să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, scop în care poate lua chiar şi măsuri cu caracter sancţionator.Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 319/2003 şi Decizia nr. 407/2003.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, sunt constituţionale, întrucât, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 319/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, stabilirea prin dispoziţiile legale indicate a unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru asigurarea libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, dispoziţii care aveau următorul cuprins: „g) folosirea de către agenţii economici care utilizează aparate de marcat electronice fiscale a altor consumabile decât cele prevăzute la art. 4 alin. (6), precum şi folosirea de consumabile personalizate cu datele de identificare a altui distribuitor autorizat decât cel care a furnizat aparatul”.La data sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii erau modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, având următorul cuprins: „g) încălcarea de către agenţii economici care utilizează aparate de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor art. 4 alin. (6), precum şi încălcarea de către furnizorii consumabilelor destinate aparatelor de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor art. 4 alin. (6^2)”.Curtea constată însă că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dându-se articolelor o nouă numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: […] h) încălcarea de către agenţii economici care utilizează aparate de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor art. 4 alin. (6), precum şi încălcarea de către furnizorii consumabilelor destinate aparatelor de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor art. 4 alin. (8)”.Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 califică drept contravenţii şi prevede sancţionarea ca atare a faptelor de încălcare a anumitor dispoziţii ale aceleiaşi ordonanţe. Astfel, la litera h), supusă controlului de constituţionalitate, sunt prevăzute contravenţiile ce presupun încălcarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor art. 4 alin. (6), respectiv încălcarea de către furnizorii consumabilelor necesare acestor aparate a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din ordonanţă.În realitate, autorul excepţiei nu critică textul art. 10 lit. h), ci obligaţiile prevăzute în textele la care acesta face trimitere şi a căror nerespectare constituie contravenţie. În această privinţă, însă, autorul excepţiei are în vedere textele existente înainte de modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004, potrivit cărora utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale erau obligaţi să folosească numai consumabile furnizate de distribuitorul autorizat care a furnizat aparatele sau de la alţi agenţi economici agreaţi de furnizori.În prezent (ca şi la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate), dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, prevăd: „Utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale sunt obligaţi:a) să folosească numai consumabile de tipul şi cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare a aparatului respectiv; … b) să folosească numai consumabile care asigură menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă; … c) să solicite distribuitorului autorizat de la care a cumpărat aparatul sau unităţii acreditate de către acesta completarea manualului de utilizare cu informaţii privind tipul şi caracteristicile tehnice ale consumabilelor, dacă manualul de utilizare a aparatului respectiv nu conţine astfel de informaţii; … d) să încheie cu furnizorii consumabilelor contracte ferme conţinând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul şi cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, care să asigure menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi clauze privind daunele la care sunt îndreptăţiţi utilizatorii în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori". … Anterior modificării art. 4 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004, acesta avea următorul cuprins: „(6) Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi să folosească numai consumabile furnizate de:a) distribuitorul autorizat care a furnizat aparatul şi/sau unităţile de distribuţie şi service acreditate ale acestuia; … b) alţi agenţi economici agreaţi conform alin. (6^1)". … În urma modificării art. 4 alin. (6), indirect criticat de autorul excepţiei, dispoziţiile considerate a fi neconstituţionale datorită obligării utilizatorilor să achiziţioneze consumabile numai de la furnizorul aparatelor de marcat electronice fiscale sau de la agenţii economici acreditaţi sau agreaţi de acesta, nu au fost preluate în noua reglementare. Astfel, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia ridicată urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Boroianu amp; Co” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 5.699/2004 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește