DECIZIE nr. 125 din 3 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi Clementa Hotar în Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.528/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi Clementa Hotar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că "prevederile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996 care dau dreptul unei terţe persoane, neproprietar, neposesor, să aibă calitatea şi dreptul de a veni în instanţă şi de a solicita înscrierea în cartea funciară a unui drept nereal, neactual şi nelegal contravin prevederilor art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie”.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate acoperă explicit anumite necesităţi juridice şi de publicitate care trebuie satisfăcute pentru a nu perturba circuitul civil referitor la proprietatea imobiliară.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 33: "(1) În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.(2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. … (3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. … (4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. … (5) Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu. … (6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale."; … – Art. 34: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;2. dreptul înscris a fost greşit calificat;3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie şi art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenţă al cadastrului general şi are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Astfel, art. 33 din lege defineşte operaţiunile de rectificare şi modificare a înscrierilor din cartea funciară, modalităţile în care acestea pot opera, şi prevede că procedura de rectificare a înscrierilor, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se stabileşte prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.Cu privire la cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează că orice persoană care justifică un interes poate formula o astfel de cerere, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori, în fine, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.Aşadar, Curtea reţine că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operaţie prin care se consemnează acte şi fapte juridice extrinseci, operaţie care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte şi fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu terţii. De aceea, având în vedere importanţa acestor drepturi ce izvorăsc din acte juridice civile, posibilitatea rectificării unor asemenea înscrieri reprezintă o măsură de protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securităţii circuitului civil.Prin urmare, Curtea constată că, întrucât textele de lege criticate se limitează a determina condiţiile obiective în care persoana interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară rectificarea sau modificarea cărţii funciare, argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu au temei constituţional.Mai mult, nici critica potrivit căreia textele de lege criticate dau dreptul unei terţe persoane de a solicita înscrierea în cartea funciară a unui "drept nereal, neactual şi nelegal" nu poate fi reţinută, deoarece textul de lege prevede expres că rectificarea operează numai dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-au constatat împrejurările enumerate limitativ de lege. Or, în condiţiile în care hotărârea judecătorească reprezintă un act autentic prin care se tranşează dreptul sau situaţia juridică alegată, el constituie dovada deplină a acestora, potrivit art. 1.173 din Codul civil, până la înscrierea în fals sau până la reformarea sa ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac. Până atunci, în virtutea prezumţiei absolute irefragabile a autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă este considerată a exprima adevărul cu privire la drepturile pe care o instanţă judecătorească le constată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi Clementa Hotar în Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește