DECIZIE nr. 125 din 27 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.041/2002, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedură penală, ridicată de Ioan Ghise, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece permite persoanei vătămate sa formuleze plângerea prealabilă după expirarea termenului de doua luni prevăzut la art. 284 din Codul de procedură penală. Totodată organul de cercetare penală, care aduce la cunoştinţa persoanei vătămate ca acţiunea nu poate fi pusă în mişcare din oficiu, dar ca poate fi pusă în mişcare la plângerea penală a acesteia, dacă doreşte, devine "consultantul judiciar al părţii vătămate". Se invoca şi art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.În speta, împotriva inculpatului Ioan Ghise s-a pornit procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, iar după efectuarea cercetărilor s-a constatat ca fapta nu constituie infracţiunea de ultraj, ci infracţiunea de calomnie, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Constatând aceasta situaţie, procurorul a dispus neinceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de ultraj, iar faţă de starea de fapt expusă de persoana vătămată în plângere, i-a adus la cunoştinţa soluţia data şi l-a întrebat dacă formulează plângere pentru infracţiunea prevăzută la art. 206 din Codul penal. Persoana vătămată a formulat plângerea, care a fost trimisa Judecătoriei Braşov.Judecătoria Braşov arata ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale. Dacă actele de urmărire penală au fost începute pentru o faptă încadrată iniţial ca infracţiune urmărită din oficiu, iar ulterior se schimba încadrarea juridică într-o faptă urmărită numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, este firesc ca aceasta, fiind încunoştinţată de noua situaţie, să poată formula plângerea, chiar dacă au trecut mai mult de doua luni de la săvârşirea faptei. Altfel i s-ar crea acesteia o situaţie discriminatorie în raport cu persoana care a ştiut de la început ca trebuie să formuleze plângere prealabilă. Art. 286 nu încalcă dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală, întrucât manifestarea de voinţa a părţii vătămate s-a concretizat prin participarea sa în procesul penal, iar ulterior, în situaţia schimbării încadrării juridice a faptei, este necesară o noua manifestare de voinţa, şi anume o plângere prealabilă, care este astfel formulată în termen. În consecinţa, instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt în concordanta cu Constituţia şi cu întreaga procedura a plângerii prealabile.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 16 din Constituţie, este neîntemeiată. În situaţia la care se referă dispoziţiile legale criticate, persoanei vătămate nu i se poate impune obligaţia de a introduce plângere prealabilă în termen de doua luni de când l-a cunoscut pe făptuitor, deoarece aceasta obligaţie exista numai pentru infracţiunile pentru care se cere condiţia plângerii prealabile. Nu i se poate cere persoanei vătămate sa ştie din primul moment al săvârşirii faptei ca aceasta nu este o infracţiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, ci la plângerea prealabilă. Când încadrarea juridică a faptei se impune a fi schimbată în raport cu noile elemente intervenite în cursul urmăririi penale, ca fapta pentru care este necesară plângerea prealabilă, de la schimbarea încadrării începe să curgă, pentru persoana vătămată, termenul de doua luni, fapt ce trebuie să i se aducă la cunoştinţa de organul judiciar. A interpreta în sensul că depăşirea acestui termen, deşi nu este imputabilă părţii vătămate, are ca efect pierderea dreptului acesteia de a mai sesiza organul judiciar înseamnă a refuza accesul liber la justiţie al acesteia. Textul art. 286 din Codul de procedură penală reglementează astfel de situaţii şi acorda persoanei vătămate dreptul de a introduce plângere prealabilă la organul judiciar. Art. 286 din Codul de procedură penală nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate la art. 4 din Constituţie şi aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală se referă la procedura plângerii prealabile în cazul schimbării încadrării juridice a faptei. Astfel, în cazul în care persoana vătămată înţelege să facă plângere, organul competent sa sesizeze instanţa este organul de cercetare penală. Invocarea art. 16 alin. (1) din Constituţie este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi nu este lezat atunci când legiuitorul stabileşte un tratament diferit în situaţii diferite. În consecinţa, este constituţională reglementarea prin lege a doua momente de începere a termenului de sesizare a instanţei, acestea fiind diferite pentru cele doua situaţii diferite, şi anume: sesizarea instanţei de judecată direct de persoana vătămată, în cazurile expres prevăzute de lege, şi sesizarea instanţei de către organul de cercetare penală, ca urmare a schimbării încadrării faptei. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate reprezintă normele procedurale, a căror stabilire intra exclusiv în competenţa legiuitorului potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie.Celelalte sustineri ale autorului excepţiei nu au relevanta în cauza şi de altfel nu sunt argumentate (de exemplu referirea la art. 20 din Constituţie, fără a fi indicată nici o dispoziţie din tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Dacă într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală se considera ulterior ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanţei competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.Când schimbarea încadrării juridice se face în faţa instanţei, aceasta cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere pentru infracţiunea respectiva şi, după caz, continua sau încetează procesul penal."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează un privilegiu pentru persoana vătămată, care, într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală şi apoi se considera ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, este chemată de organul de cercetare şi intrebata dacă înţelege să facă plângere, iar în caz afirmativ trimite dosarul instanţei competente. Plângerea astfel formulată este valabil introdusă, chiar dacă a fost depăşit termenul de doua luni prevăzut la art. 284 din Codul de procedură penală. Se mai arata ca dispoziţiile legale sunt contrare şi art. 20 din Constituţie, fără însă a se arata care este convenţia internationala la care se referă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotriva, reglementează, în perfecta concordanta cu prevederile constituţionale, procedura plângerii prealabile într-o situaţie specială, şi anume atunci când, după pornirea procesului penal, pentru o faptă la care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, se constată că este necesară schimbarea calificării faptei într-o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În aceasta situaţie procesul penal n-ar putea continua fără plângere prealabilă, fapt pentru care legea obliga organul judiciar sa cheme persoana vătămată şi sa o intrebe dacă înţelege sa formuleze plângere. Dacă răspunsul este negativ, se pronunţa încetarea urmăririi penale sau, dacă este cazul, încetarea procesului penal. Când persoana vătămată face plângere, organul judiciar continua urmărirea sau, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, trimite dosarul judecătoriei competente. Soluţiile sunt constituţionale, deoarece, dacă nu s-ar da posibilitatea persoanei vătămate să facă plângere, chiar dacă au trecut mai mult de doua luni de la data când făptuitorul este cunoscut, s-ar încalcă prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la dreptul la accesul liber la justiţie.De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi în raport cu art. 16 din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, deoarece situaţia avută în vedere de dispoziţiile legale criticate este diferita de cea în care persoana vătămată cunoaşte de la început ca trebuie să formuleze plângere prealabilă în termen de doua luni de la data săvârşirii faptei sau de la data când a aflat cine este făptuitorul. Era firesc deci ca soluţiile să fie diferite.Curtea observa că nu se poate retine nici încălcarea vreunei convenţii internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 286 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește