DECIZIE nr. 125 din 1 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romarta” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale şi faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.770/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romarta” – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru duce la un grav dezechilibru între persoanele care stau în faţa justiţiei şi încurajează autorităţile şi instituţiile publice să promoveze acţiuni împotriva particularilor, lezând interesul public. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 sunt contrare şi prevederilor constituţionale potrivit cărora statul garantează creanţele asupra sa, deoarece, prin acest text de lege statul nu face decât să încurajeze instituţiile publice să introducă cereri care au ca obiect blocarea realizării acestui tip de creanţe.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens arată că instituirea de taxe şi cauţiuni, ca şi stabilirea unor scutiri de la plata acestora reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Scutirea de la plata taxelor a autorităţilor şi instituţiilor publice nu constituie discriminare, ci este în concordanţă cu prevederile art. 139 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, având în vedere legăturile strânse între bugetul statului şi realizarea interesului public.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice. De asemenea, menţionează că scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunii reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, iar, în cazul textului de lege criticat, această scutire este conformă obligaţiei statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. În consecinţă, "reglementările adoptate pentru susţinerea şi accelerarea procesului de privatizare, cum sunt cele ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate, nu reprezintă o discriminare în raport cu titularul dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, asigură realizarea interesului public general, de consolidare a economiei de piaţă, prin accelerarea procesului de privatizare". În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora, prin scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor de judecată, aceste instituţii ar fi favorizate şi încurajate să blocheze realizarea creanţelor asupra statului, arată că sunt neîntemeiate, deoarece ridică probleme de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 102/1995, Decizia nr. 179/2003, Decizia nr. 461/2003, Decizia nr. 24/2004, Decizia nr. 153/2004 şi Decizia nr. 264/2004.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este aplicabil numai cetăţenilor, nu şi persoanelor juridice. De asemenea, menţionează că stabilirea unor excepţii de la plata taxelor judiciare este conformă art. 139 alin. (1) din Constituţie, fiind la latitudinea legiuitorului să prevadă scutiri de la plata acestor taxe, în considerarea unor situaţii diferite. În fine, arată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpă rare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul acesteia invocă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, şi Decizia nr. 153 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi.În acest sens Curtea a statuat că: "Instituirea de taxe şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită fie din raţiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale – în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale – în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar.Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legătură a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit căruia statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară."De asemenea, Curtea a statuat, în acord cu practica sa anterioară, că "instituirea de către legiuitor a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi". În acest sens a amintit că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", astfel că legiuitorul este în drept să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.În consecinţă, Curtea a reţinut că art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridică a părţilor din procesele respective nu este identică şi nici similară, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe.Prin Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, şi Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea s-a pronunţat asupra conformităţii textului de lege criticat cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, statuând că scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi alte taxe nu afectează existenţa dreptului de proprietate şi nici protecţia acestuia.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romarta” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește