DECIZIE nr. 124 din 3 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „HGT International” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 144.553/63/2007, Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „HGT International” – S.R.L. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, din interpretarea dispoziţiilor criticate, rezultă că o persoană înregistrată ca plătitoare de TVA, care a formulat cerere de rambursare a taxei la sfârşitul perioadei fiscale de raportare, nu mai poate solicita ulterior acestei perioade rambursarea soldului negativ al TVA pentru suma ce a făcut obiectul cererii iniţiale de rambursare, indiferent de modul în care a fost soluţionată aceasta. Or, în condiţiile achitării către stat, cu titlu de impozit indirect, a unor sume de bani la care persoana impozabilă înregistrată ca plătitoare de TVA are drept de rambursare, interzicerea solicitării şi reportării acestora ulterior formulării unei cereri de rambursare apare ca o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai mult, în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi art. 136 alin. (5), această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal, care nu are atribuţii jurisdicţionale.Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, persoana interesată având posibilitatea, potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, de a formula contestaţie la organul fiscal competent, iar împotriva deciziei emise de acesta, la instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală. Dispoziţiile Codului fiscal nu contravin nici art. 44 şi nici art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât stabilesc posibilitatea rambursării soldului sumei negative a taxei din perioada de raportare, precum şi reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006. Textul de lege are următorul conţinut: „Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 şi art. 136 alin. (5) care consacră dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, persoana impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA la organul fiscal competent, poate solicita rambursarea taxei, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin lege. Astfel, în situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă, deductibilă într-o anumită perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operaţiunile taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit sumă negativă a taxei.Prin decontul de taxă depus la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, persoana impozabilă trebuie să determine regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare. În această a doua ipoteză se naşte dreptul persoanei impozabile de a opta între a solicita rambursarea acestui sold şi a-l reporta în decontul perioadei fiscale următoare.În cazul în care persoana optează pentru rambursarea soldului, ea trebuie să îşi manifeste expres opţiunea, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul reprezentând însăşi cererea de rambursare, legea stabilind condiţia în care poate solicita această rambursare, şi anume soldul nu trebuie să fie mai mic de 5.000 lei inclusiv. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare.Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat conţine norme cu caracter tehnic, care se limitează a determina condiţiile obiective în cadrul cărora titularul îşi poate exercita dreptul de opţiune.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedură fiscală, "Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii." Aşa fiind, legea oferă posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisă în soluţionarea contestaţiei putând fi atacată ulterior în instanţă, fie direct în faţa instanţei judecătoreşti de contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilităţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecăţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-şi formula apărările pe care le consideră necesare.Referitor la critica potrivit căreia prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în scopuri de TVA, Curtea reţine că textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plătită şi cea colectată pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie „confiscarea” bunului, aşa cum pretinde autorul excepţiei.În concluzie, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 şi art. 136 din Constituţie referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „HGT International” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește