DECIZIE nr. 123 din 28 septembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RoGer Impex” – S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecătoriei Targu Mures.La apelul nominal lipsesc părţile – Societatea Comercială "RoGer Impex" – S.R.L. Targu Mures şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Mures – faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Procurorul, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Targu Mures, prin Încheierea din 2 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 8.955/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RoGer Impex” – S.R.L. Targu Mures cu ocazia judecării plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiară Mures la data de 2 octombrie 1998.În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), care statuează ca economia României este o economie de piaţa, stabilind totodată în sarcina statului obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi ale art. 135 alin. (6), potrivit cărora "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă". Totodată se susţine ca "realizarea operaţiunilor bancare doar prin conturi deschise în România şi doar la bănci autorizate de Banca Naţionala a României constituie o ingradire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, deoarece libertatea comerţului înseamnă şi posibilitatea agenţilor economici de a-şi stabili, împreună cu partenerii contractuali, locul unde urmează a se face plata şi modalităţile de plată". Prin dispoziţiile legale criticate "statul intervine prin măsuri administrative în sfera proprietăţii private, având în vedere ca sumele obţinute intră în patrimoniul unei societăţi cu capital privat".Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată precizează ca de dispoziţiile legale atacate depinde judecarea cauzei şi apreciază ca acestea nu încalcă textele constituţionale invocate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este în concordanta cu prevederile art. 49, 134 şi 135 din Constituţie. Pe de altă parte, se mai arata ca, deşi agenţii economici îşi desfăşoară activitatea de comerţ exterior pe baza autonomiei lor juridice, este necesar să se respecte o anumită disciplina financiară, care să fie în concordanta cu interesul naţional, incadrandu-se într-un sistem economic coerent. Libertatea comerţului nu justifica renunţarea la reglementările prin care se urmăreşte constituirea fondurilor valutare necesare în vederea funcţionarii sistemului economic naţional, acestea fiind indispensabile dezvoltării economiei de piaţa. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Textul art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, are următorul cuprins: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: […]3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. […]7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50% .”Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalităţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi a pct. 7 al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea s-a pronunţat prin: Decizia nr. 15/1997, definitivă prin Decizia nr. 149/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997; Decizia nr. 16/1997, definitivă prin Decizia nr. 116/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997; Decizia nr. 64/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998; Decizia nr. 157 şi Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999; Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat deciziile, în esenta, astfel:a) obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu încalcă prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor (prevăzute la cap. II din titlul II al Constituţiei), nu se aplică în cauza; … b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. … Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea.În plus, este de observat ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile din acest act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată. Or, este evident ca un text de lege care face trimitere la o norma ce nu mai este în vigoare nu poate produce efecte juridice. Aceasta nu este însă o problemă de control al constituţionalităţii, ci una de aplicare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanţei judecătoreşti sesizate (în conformitate cu art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată).Pentru considerentele arătate, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RoGer Impex” – S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecătoriei Targu Mures.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește