DECIZIE nr. 123 din 27 iulie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meconst” – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 2.792/COM/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal răspund consilierul juridic Dragos Ranca, reprezentant al Societăţii Comerciale "Meconst" S.A. din Constanta, şi consilierul juridic Ştefan Ciocanel, reprezentant al Societăţii Comerciale "Comercial PartiPress" – S.R.L. din Constanta.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Meconst" – S.A. din Constanta solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 încalcă prevederile art. 135 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie, prin aceea ca impune, în cadrul raporturilor contractuale, încheierea unei convenţii, fără ca proprietarul să aibă posibilitatea de a hotărî şi analiza, din punct de vedere economic, oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii. Se mai arata ca dispoziţiile criticate „creează o poziţie discriminatorie, în sensul că ea se aplică numai societăţilor comerciale la care statul este acţionar şi îşi exprima mandatul prin intermediul Fondului Proprietăţii de Stat, incalcandu-se astfel şi principiul art. 41 din Constituţie, care stabileşte ocrotirea proprietăţii în mod egal, indiferent de proprietar”. Se susţine, de asemenea, ca art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 contravine şi prevederilor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care stipulează ca orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nu poate fi lipsită de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publică. Se solicita Curţii Constituţionale emiterea unei decizii de interpretare, prin care „să se asigure un caracter constituţional al textului de lege invocat”, depunându-se şi concluzii scrise.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Comercial Părţi-Press" – S.R.L. din Constanta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca argumentele în acest sens sunt expuse în concluziile scrise, pe care le depune la dosar.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, cu menţiunea ca îşi însuşeşte punctul de vedere al Guvernului exprimat în cauza. Se arata ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, drepturile subiective ale părţilor pot fi valorificate în limitele legii, iar în speta acestea au fost stabilite prin Legea nr. 133/1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.792/COM/1999, Tribunalul Constanta Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meconst” – S.A. din Constanta într-o cauza având ca obiect obligarea acestei societăţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau leasing cu clauza irevocabilă de vânzare, în condiţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 încalcă dispoziţiile art. 41 şi 135 alin. (1) din Constituţie. Se arata ca Societatea Comercială „Meconst” – S.A. este o societate comercială pe acţiuni, în care statul are calitatea de simplu acţionar, astfel ca impunerea prin intermediul unei norme legale a obligativitatii încheierii unei tranzacţii comerciale, fără ca proprietarul să aibă posibilitatea de a hotărî şi a analiza din punct de vedere economic oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii, reprezintă o încălcare grava a dreptului de dispoziţie al proprietarului. Se considera ca încălcarea dreptului de proprietate este cu atât mai grava, cu cat dispoziţiile criticate se aplică numai societăţilor comerciale la care statul este acţionar şi îşi exprima mandatul prin intermediul Fondului Proprietăţii de Stat, ceea ce contravine principiului prevăzut la art. 41 din Constituţie referitor la ocrotirea, în mod egal, prin lege a proprietăţii private, indiferent de titular. Se mai arata ca art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 este contrar şi art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care stabileşte dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale, precum şi faptul ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică. Se susţine ca din coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 cu cele ale art. 14 din Legea nr. 133/1999 rezultă ca singura interpretare în concordanta cu dispoziţiile constituţionale este admiterea faptului ca transformarea contractelor de locatie în contracte de leasing imobiliar, cu clauza ferma de vânzare, nu poate avea loc decât cu acordarea unui mandat special pentru Societatea Comercială „Meconst” – S.A. de către Fondul Proprietăţii de Stat.Tribunalul Constanta – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 sunt conforme spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie şi sunt legitimate din punct de vedere economic. Legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a dreptului de preemţiune al întreprinderilor mici şi mijlocii la cumpărarea spaţiilor aparţinând societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat poate fi privită numai ca o limita, stabilită de lege, a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla spaţiul în litigiu, limitare ce este în concordanta cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca, în politica sa economică, statul român este ţinut sa apere şi sa promoveze interesul public în cadrul economiei naţionale şi, ca urmare, are dreptul şi totodată îndatorirea de a crea în acest sens un cadru juridic corespunzător. Pe cale de consecinţa, unele restrangeri sau condiţionari pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă, de fapt, o atingere adusă existenţei dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, realizarea interesului general, public, de sustinere şi stimulare a procesului de privatizare. În acest context, Legea nr. 133/1999 nu încalcă dreptul de proprietate al autorului excepţiei, ci stabileşte, în conformitate cu art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 sunt constituţionale. Se arata ca, în esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca Legea nr. 133/1999 afectează dreptul de dispoziţie al proprietarului cu privire la un activ determinat şi, în plus, ca instituie obligaţia de a accepta conversia raportului juridic numai faţă de societăţile comerciale cu capital de stat. Se considera ca, în realitate, prin aceste dispoziţii se stabilesc, în conformitate cu art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar în speta nu se realizează o expropriere sau un alt act de putere publică, ci premisele pentru încheierea unui act juridic comercial, cu titlu oneros, pe care părţile sunt libere sa îl negocieze. Prevederile de lege criticate vizează exclusiv conversia raportului juridic, iar nu şi clauzele concrete ale viitorului contract, care se încheie doar cu privire la activele disponibile. Se mai apreciază ca, prin obiectul sau de reglementare, Legea nr. 133/1999 este în concordanta cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât contureaza cadrul juridic destinat dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin crearea unor facilităţi menite sa extindă piaţa libera şi sa consolideze, astfel, economia de piaţa în România.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, al căror conţinut este următorul: „(1) Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în următoarele condiţii:[…]b) contractul de închiriere sau contractul de locatie de gestiune se va transforma, la solicitarea deţinătorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilă de vânzare[…]." … Critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care impun societăţilor comerciale încheierea unui contract de leasing, „fără ca proprietarul să aibă posibilitatea de a hotărî şi a analiza din punct de vedere economic oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii”, încalcă prevederile art. 41 alin. (1) şi pe cele ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Textele constituţionale pretinse a fi incalcate prin dispoziţiile de lege criticate prevăd:– Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."Articolul 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999, stabileşte: „Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."Excepţia de neconstituţionalitate a textului criticat a fost ridicată de Societatea Comercială "Meconst" – S.A. din Constanta într-o cauza având ca obiect obligarea acestei societăţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 133/1999.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează a fi respinsă.Prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 instituie unele facilităţi în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, facilităţi constând în participarea acestora la privatizarea activelor disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome. În acest scop, art. 14 din aceeaşi lege prevede în alin. (1): „Fondul Proprietăţii de Stat, ministerele sau autorităţile publice locale dau mandat reprezentanţilor lor în adunările generale şi în consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale, companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum şi regiilor autonome sa determine vânzarea activelor aflate în situaţia prevăzută la art. 12 alin. 1.”Facilităţile acordate întreprinderilor mici şi mijlocii la privatizarea activelor societăţilor comerciale şi companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum şi ale regiilor autonome privesc numai activele disponibile ale acestor categorii de persoane juridice cu capital majoritar de stat, iar nu şi societăţile comerciale pe acţiuni în care statul are calitatea de acţionar minoritar. De aceea rezultă ca, în speta, nu sunt aplicabile dispoziţiile de lege criticate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate fiind o societate comercială pe acţiuni, în care statul nu este acţionar majoritar.Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. În consecinţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţii conform cărora „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meconst” – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 2.792/COM/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,––––––-Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește