DECIZIE nr. 123 din 25 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Servicii Informatice” – S.A. din Botosani în Dosarul nr. 5.211/2002 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocat Camelia Ignatescu, şi partea Inspectoratul Şcolar Botosani, prin consilier juridic Stefania Simanschi, lipsind partea Ministerul Educaţiei şi Cercetării, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Textul de lege criticat dispune reintegrarea fără plata în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a bunurilor imobile care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora, ceea ce constituie, în opinia sa, o încălcare a dreptului de proprietate ocrotit prin art. 41 şi 135 din Constituţie. Arata ca aceasta lipsire de proprietate echivaleaza cu o diminuare a capitalului social, pe care numai adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale o putea hotărî, în conformitate cu prevederile art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale.Reprezentantul părţii Inspectoratul Şcolar Botosani solicita respingerea excepţiei ridicate ca fiind inadmisibila, arătând ca textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi a fost deja constatat ca fiind parţial neconstitutional. Depune concluzii scrise în susţinerea afirmaţiilor sale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, invocand în acest sens, Decizia nr. 121/1996, prin care Curtea Constituţională a admis în parte excepţia ridicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.211/2002, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Servicii Informatice” – S.A. din Botosani în cadrul judecării în recurs a unei acţiuni de constatare a dreptului de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, încalcă prevederile art. 41 şi 135 din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, întrucât, „prin reintegrarea în baza materială a învăţământului de stat a imobilelor ce au aparţinut Ministerului Învăţământului şi care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, s-a realizat o veritabila naţionalizare, practica definitiv inadmisibila prin prisma articolelor din Constituţie invocate”. Mai arata ca singurul organism competent sa decidă reducerea capitalului social al unei societăţi comerciale este adunarea generală extraordinară a acţionarilor acesteia, procedura care nu poate fi suprimată nici în cazul în care statul este acţionar majoritar.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca "excepţia de neconstituţionalitate invocată este intemeiata în raport de prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecţia proprietăţii private, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), referitoare la proprietate, în măsura în care se referă la societăţi comerciale cu capital integral privat". Invoca în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibila, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. De asemenea, arata ca instanţa judecătorească este exclusiv competenţa sa stabilească dacă imobilul din litigiu a intrat sau nu în mod legal în proprietatea societăţii comerciale de drept privat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999. Textul criticat are următoarea redactare:"În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plata şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare.”Din motivarea excepţiei rezultă ca autorul acesteia considera ca fiind incalcate prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6), care au următorul conţinut:– Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire."; … – Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea."…………………………………………………………"(6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) teza finala din Legea nr. 84/1995, republicată, cu aceeaşi motivare referitoare la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, privind garantarea şi apărarea proprietăţii private. Prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, Curtea a statuat ca „prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plata, a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii.”Prin Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ca fiind inadmisibila, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Invocand deciziile nr. 121/1996 şi nr. 64/1997, Curtea a reţinut ca „sensul acestor decizii este acela ca prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, nu pot dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea modalitate de transfer de proprietate se poate face numai în condiţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie”. În acelaşi sens Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001.Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Excepţia ce formează obiectul prezentei cauze, fiind inadmisibila, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa trebuia sa o respingă „printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”. Întrucât instanţa nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmează ca excepţia să fie respinsă de Curtea Constituţională ca fiind inadmisibila.Cercetarea şi stabilirea condiţiilor şi a legalităţii intrării imobilului din litigiu în patrimoniul societăţii comerciale, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a statutului acestei societăţi comerciale, precum şi a condiţiilor privatizării sale intră în competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională „se pronunţa numai asupra problemelor de drept”, neputându-se pronunţa asupra „modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Servicii Informatice” – S.A. din Botosani în Dosarul nr. 5.211/2002 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește