DECIZIE nr. 122 din 27 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroprecizia” – S.A. Sacele, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Electroprecizia" – S.A. Sacele şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind nefondata, apreciind ca obligaţia agenţilor economici privind repatrierea valutei nu contravine principiului constituţional al libertăţii comerţului şi al economiei de piaţa. Se considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, prin care se reglementează modalitatea de repatriere a valutei de către agenţii economici care desfăşoară activităţi de comerţ exterior, nu încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Dimpotriva, ordonanţa respecta aceste prevederi, întrucât chiar în cadrul unei economii de piaţa regimul valutar trebuie să fie sub controlul statului, disponibilităţile valutare trebuind să fie asigurate permanent, pentru a nu se ajunge la un blocaj. Tendinta agenţilor economici este de a eluda dispoziţiile legale privind repatrierea valutei, însă statul are obligaţia constituţională de a proteja interesele naţionale în activitatea valutară, interese aparate prin dispoziţiile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 15.460/1999, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroprecizia” – S.A. Sacele, judeţul Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind economia de piaţa şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. Se considera ca este limitată libertatea contractuală a părţilor, deoarece se instituie obligaţia cumpărătorului de a repatria sumele în valută (avans pentru importuri), deşi aceasta nu se poate face în termenul stipulat, din cauze obiective (caz fortuit, forta majoră), care împiedica respectarea termenului de livrare prevăzut în contract. Pe de altă parte, chiar societatea comercială cocontractanta se poate afla în imposibilitate obiectivă de a respecta termenul de livrare contractual, situaţie care ar atrage, de asemenea, nerespectarea dispoziţiilor ordonanţei criticate şi, prin urmare, răspunderea societăţii importatoare, care nu are nici o culpa. Se mai susţine ca în acest mod statul controlează raporturile contractuale ale părţilor, limitand libertatea contractuală a societăţilor care ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi alege momentul plăţii, precum şi moneda în care se vor face plăţile. Totodată autorul excepţiei considera ca, prin aceasta ordonanţa nu se intenţionează să se realizeze consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare, deoarece efectele textului de lege sunt nefaste pentru societăţile româneşti implicate în raporturi comerciale cu partenerii externi şi, implicit, sunt nefaste pentru economia României, care, asa cum prevede Constituţia, trebuie să se bazeze pe libertatea comerţului, precum şi pe valorificarea tuturor factorilor de producţie. În final autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, deoarece „aplicarea unei amenzi în cazul neexecutării unei obligaţii contractuale echivaleaza cu o confiscare nelegală”.Judecătoria Braşov, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila, deoarece aceste texte de lege nu au relevanta în soluţionarea plângerii împotriva sancţiunii contravenţionale. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 ar institui o răspundere obiectivă, fără culpa, contravenind astfel prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, instanţa le apreciază ca neintemeiate, întrucât fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar în vigoare şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, elementul vinovatiei este de esenta acestei contravenţii, în lipsa vinovatiei neputându-se aplică sancţiunea contravenţională. De asemenea, instanţa apreciază ca art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece în desfăşurarea activităţilor economice primeaza interesul naţional al asigurării disponibilităţilor valutare necesare pentru achitarea obligaţiilor externe de plată ale economiei, iar fără respectarea acestor cerinţe funcţionarea întregului sistem economic ar fi periclitata. Ca urmare, libertatea comerţului, în condiţiile legii, nu poate fi opusă cerinţelor apărării naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 reglementează, în esenta, problema repatrierii de către agenţii economici a valutei ce rezultă ca urmare a raporturilor de comerţ internaţional la care aceştia sunt parte. În acest sens, după cum a apreciat instanţa de judecată, „susţinerile petentei nu pot fi reţinute, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare”. Critica adusă în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 41 alin. (7) din Constituţia României este apreciată de Guvern ca fiind nefundamentata, deoarece, potrivit alin. (1) al art. 41 din Constituţie, „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, iar legea, care în speta este ordonanţa criticata, stabileşte sancţiuni corespunzătoare. Totodată dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie proclama „[…] libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.În final Guvernul apreciază ca susţinerile autorului excepţiei sunt nefondate, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate să fie în concordanta cu interesul naţional, economia de piaţa şi libertatea comerţului nejustificand încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei, precum şi a termenului maxim de repatriere a acesteia. Se invoca, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 15 şi 16 din 28 ianuarie 1997, Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, Decizia nr. 89 din 25 iunie 1998 şi Decizia nr. 113 din 22 iulie 1998, prin care s-a statuat ca aceasta obligaţie nu este contrară libertăţii comerţului şi principiilor economiei de piaţa, statul având obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară. Cu privire la implicatiile prevederilor art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 asupra raporturilor comerciale, implicaţii prezentate de autorul excepţiei, se apreciază, în acelaşi punct de vedere, ca acestea nu privesc constituţionalitatea textelor de lege ce fac obiectul excepţiei, ci aspecte ce ţin de executarea obligaţiilor contractuale şi de răspundere. Totodată statul român are dreptul şi îndatorirea de a interveni în activităţile economice şi de a crea în acest sens un cadru juridic corespunzător, politica legislativă constituind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului în economie. Prin urmare, unele restrangeri, condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă de fapt o atingere adusă existenţei dreptului sau libertăţii şi nici intereselor private, care se integreaza într-un cadru legal, cel al interesului public.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), al art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 3-7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziţii care au următorul cuprins: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: […]3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termen între 90 şi 360 de zile calendaristice.4. Deţinerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice şi fizice prevăzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza şi în condiţiile autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României.5. Operaţiuni de transferuri externe privind investiţiile directe în străinătate, investiţiile de portofoliu şi alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor şi cu autorizarea Băncii Naţionale a României.Pentru operaţiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operaţiuni, după cum urmează:– în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii şi disponibilizarii în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiţii în străinătate, precum şi a cotelor-părţi provenind din lichidarea acestor investiţii, ţinând seama de reglementările legale şi de datele calendaristice de început şi de sfârşit ale anului financiar în ţările în care s-au efectuat aceste investiţii;– în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plăţii stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operaţiuni prevăzute la alin. 1.6. Pentru operaţiunile legate de export-import, fără încasare efectivă de valuta, destinate completării fondului de marfa pe piaţa interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărâre a Guvernului, persoanele juridice şi fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situaţia efectuării în prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3,5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale, reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%.”Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), potrivit cărora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", precum şi celor cuprinse în art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), conform cărora: "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”.Asa fiind, Curtea observa ca textele pct. 3 alin. 1, 2 şi 4, precum şi ale pct. 4-6 ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, cuprind dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei, deoarece autorul excepţiei a fost sancţionat contraventional în temeiul art. IV pct. 7 pentru nerespectarea doar a prevederilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanţa menţionată. Prin urmare, singurele texte de care depinde rezolvarea cauzei şi cu privire la care Curtea va examina criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei sunt pct. 3 alin. 3 şi pct. 7 ale art. IV din ordonanţa.De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile pct. 3 alin. 1, 2 şi 4, pct. 4, 5 şi 6 ale art. IV urmează să fie respinsă, constatandu-se ca este inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanţa în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepţiei, deoarece măsurile dispuse, având ca finalitate consolidarea regimului valutar în vigoare şi a disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, nu contravin textului constituţional invocat, potrivit căruia "Economia României este economie de piaţa". Activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici trebuie să se desfăşoare în concordanta cu interesul naţional, iar economia de piaţa şi libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei, precum şi a termenului maxim de repatriere a acesteia. Totodată statul este obligat să asigure, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară".Curtea constata, de asemenea, ca art. IV pct. 3 alin. 3 nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, iar pe de altă parte, autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ implica respectarea acestor obligaţii de repatriere a valutei în termenele prevăzute de ordonanţa.Referitor la critica de neconstituţionalitate, în raport cu prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, Curtea Constituţională constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Textul de lege criticat prevede sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respecta obligaţia de repatriere a valutei, termenele, precum şi menţiunile din autorizaţia Băncii Naţionale a României privind repatrierea încasărilor în valută. Aceste dispoziţii nu contravin prevederilor alin. (7) al art. 41 din Constituţie, deoarece nu instituie o confiscare a averii dobândite licit, ci sancţionează cu amenzi contravenţionale agenţii economici care nu respecta obligaţiile prevăzute la pct. 3, 4, 5 şi 6 ale art. IV din ordonanţa.Prin urmare, nu se poate considera ca dreptul de proprietate al autorului excepţiei ar fi lezat prin măsura luată, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" (în speta, prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995), iar pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie, „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”, şi anume în condiţiile aceleiaşi ordonanţe care stabileşte sancţiuni contravenţionale corespunzătoare pentru încălcarea obligaţiilor privind repatrierea valutei.De altfel, cu privire la constituţionalitatea pct. 3 şi 7 ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 157 şi Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999), respingând excepţiile de neconstituţionalitate.Constatând că nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 3 şi ale pct. 7 ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, cu modificările ulterioare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 1, 2 şi 4 şi ale pct. 4-6 ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroprecizia” – S.A. Sacele, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecătoriei Braşov.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 3 şi ale pct. 7 ale art. IV din aceeaşi ordonanţa, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește