DECIZIE nr. 122 din 24 aprilie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Alexandru Cristian Mafteiu şi Mihaela Mafteiu în Dosarul nr. 3.656/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, având ca părţi pe autorii excepţiei, pe Ion Constantinescu şi pe Magdalena Lazarescu.La apelul nominal a răspuns Magdalena Lazarescu, prin reprezentant, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent invedereaza completului de judecată ca autorii excepţiei au depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecaţii. Partea prezenta se opune admiterii cererii, arătând ca a fost formulată în scopul tergiversarii cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii autorilor excepţiei de a-şi angaja un apărător. Curtea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.Cauza fiind în stare de judecată, Magdalena Lazarescu solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, arătând ca prevederile art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Accesul liber la justiţie nu presupune folosirea tuturor căilor legale de atac. Competenţa şi căile de atac sunt reglementate de legiuitor în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.656/2000, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, excepţie ridicată de Natalia Alexandra Ioana Ionescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, care instituie o singura cale de atac, recursul, împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie, încalcă principiul neretroactivitatii legii şi drepturile părţilor, asa cum sunt reglementate la art. 16 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul poate stabili prin derogare de la dreptul comun ca anumite cauze ce trebuie soluţionate cu celeritate sunt supuse numai caii de atac a recursului, nu şi apelului.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:Dispoziţiile legale care stabilesc o singura cale de atac au la baza motivatia legiuitorului de a simplifica unele proceduri care ar supune părţile la cheltuieli prea mari şi de a soluţiona cat mai repede procesul. Opţiunea legiuitorului în reglementarea căilor de atac nu creează nici un privilegiu ori vreo discriminare între cetăţeni, întrucât stabilirea lor se întemeiază pe natura litigiilor care constituie obiectul procesului, iar drepturile procesuale ale părţilor sunt respectate în mod egal. Or, atâta timp cat o soluţie legală este corespunzătoare unor situaţii diferite, însuşi principiul legalităţii în faţa legii şi al accesului la justiţie impune ca reglementarea să fie diferita, nu uniforma. Potrivit dispoziţiilor art. 128 din Constituţie părţile interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, nici o dispoziţie legală neputând îngrădi dreptul subiectiv al unei persoane de a se adresa justiţiei, însă, în egala măsura, prin dispoziţiile art. 125 alin. (3) competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, astfel încât nu rezultă ca în mod obligatoriu fiecare proces trebuie să parcurga toate structurile judecătoreşti. Prin urmare legiuitorul a prevăzut, prin derogare de la dreptul comun, ca anumite cauze care trebuie soluţionate cu celeritate sunt supuse numai caii de atac a recursului, nu şi apelului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât din textele art. 128 şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie nu rezultă ca reglementările privitoare la înfăptuirea justiţiei trebuie să prevadă în mod obligatoriu, în toate cazurile, folosirea tuturor căilor de atac şi angajarea competentei tuturor instanţelor judecătoreşti. În consecinţa, limitarea doar la recurs a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în cauzele având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinta nu contravine Constituţiei, ratiunea excluderii apelului în aceasta materie fiind determinata de necesitatea soluţionării urgente a cauzelor privind dreptul de folosinţă a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, fără a fi afectate nici un drept fundamental al părţilor implicate în proces şi nici calitatea actului de justiţie.De altfel, Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie dispoziţiile art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, potrivit cărora „Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenţa judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi irevocabilă”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile acestui text de lege care instituie o singura cale de atac – recursul – împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în aceasta materie contravin principiului neretroactivitatii şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.Examinând aceste critici, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”, deoarece prevederile legale criticate dispun numai pentru viitor, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, nu şi pentru trecut, cum susţine autorul excepţiei. Dispoziţiile art. 25 din ordonanţa stabilesc o singura cale de atac în litigiile dintre proprietari şi chiriaşi legate de schimbul obligatoriu de locuinta. În conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, iar potrivit art. 128 din Constituţie „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aceste texte constituţionale se referă, evident, la legea în vigoare la data soluţionării caii de atac, iar nu la cea existenta în momentul introducerii acţiunii, deoarece legea de procedura este de imediata aplicare.În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant că nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea procesuala a celor interesaţi în folosirea lor. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens sunt Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994.Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand motive pentru modificarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Alexandru Cristian Mafteiu şi Mihaela Mafteiu în Dosarul nr. 3.656/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește