DECIZIE nr. 122 din 21 mai 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Munteanu Elise-Francisca împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru data de 21 mai 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 29 octombrie 1996 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Munteanu Elise-Francisca.Prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, prin care s-a stabilit ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar cat priveşte dispoziţiile art. 330^1 din acelaşi cod, s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Munteanu Elise-Francisca, pentru următoarele motive: excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost soluţionată prin simpla trimitere la practica Curţii; dispoziţiile art. 330 şi art. 330^1 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16, art. 125 şi 128, precum şi cu cele referitoare la proprietate; neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă datorată nelimitarii în timp a declarării recursului în anulare este constatată şi de Parlamentul României care a limitat la 6 luni termenul în care procurorul general poate declara recursul în anulare; art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 112/1995 care stabilesc necompetentă instanţelor judecătoreşti de a dispune asupra restituirii imobilelor naţionalizate şi, respectiv, posibilitatea restituirii acestora numai în baza unor legi speciale sunt neconstituţionale, deoarece proprietarii, ale căror drepturi sunt ocrotite prin Constituţie, nu se pot adresa nici unui organ de jurisdicţie pentru înlăturarea abuzurilor săvârşite de organele administrative.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, întrucât în ce priveşte dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii pentru viitor, iar cat priveşte art. 330^1 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, Curtea nu este competenţa să se pronunţe, deoarece ar depăşi limitele sesizării.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 112/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, datorat nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat şi urmează a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, se admite recursul privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se modifica Decizia Curţii nr. 5 din 14 ianuarie 1997 şi, pe fond, se respinge excepţia invocată, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.Cat priveşte motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă, se retine ca acesta este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Textele constituţionale invocate în sprijinul acestui motiv de recurs au fost avute în vedere de Curte atunci când a analizat şi s-a pronunţat cu privire la art. 330 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, statuand ca prevederile menţionate sunt constituţionale. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii şi au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1997.Pentru considerentele expuse, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la faptul ca Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997 se întemeiază pe practica Curţii.Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 112/1995, aceasta urmează a fi respinsă, deoarece ea a fost pentru prima data invocată în faţa Curţii în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte „asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”.Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu putea fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de către acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.Şi motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 25 din Legea nr. 112/1995, prin care se reitereaza argumentele formulate în sprijinul excepţiei, urmează a fi respins, deoarece se constată că, în mod corect, prin decizia recurată s-a reţinut irelevanta în cauza a acestor dispoziţii legale.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Munteanu Elise-Francisca privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.Respinge recursul declarat cu privire la dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă şi dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 112/1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 21 mai 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește