DECIZIE nr. 122 din 16 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorDana Titian – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercială "LUPATO" – S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, reprezentaţi prin avocat, precum şi părţile Societatea Comercială "PERO GROUP" – S.R.L. şi Regia Autonomă "Administraţia Zonei Libere" din Galaţi, lipsind partea Ramona Gaspar, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul autoarelor excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat, arătând că, împrejurarea că acesta instituie un termen pentru introducerea contestaţiei la executare numai pentru terţele persoane care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, impune concluzia că terţii care au doar un drept de creanţă împotriva debitorului nu pot formula contestaţie, aşa încât li se încalcă dreptul de proprietate consacrat de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, republicată. Se apreciază că, prin interpretarea care se dă textului, se restrânge sfera persoanelor care au calitatea procesuală activă de a formula contestaţie la executare, ceea ce este de natură a aduce atingere liberului acces la justiţie.Societatea Comercială "PERO GROUP" – S.R.L. consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu îngrădeşte nici un drept procesual şi nu încalcă drepturi, libertăţi sau interese legitime.Regia Autonomă "Administraţia Zonei Libere" din Galaţi apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 şi art. 44 din Constituţie, republicată, deoarece nu exclud de la exercitarea drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, ci, dimpotrivă, au ca scop instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a drepturilor constituţionale, prevenind eventualele abuzuri şi insecuritatea raporturilor juridice civile.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nucontravine prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se referă doar la termenul de introducere a contestaţiei la executare, iar nu la sfera persoanelor care au dreptul de a formula această contestaţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 975/C/2003, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercială "LUPATO" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin reglementarea art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se îngrădeşte posibilitatea terţilor prejudiciaţi prin modul în care s-a desfăşurat o anumită procedură de executare silită, de a promova contestaţie la executare, cu excepţia celor care sunt titulari ai unui drept de proprietate ori ai unui alt drept real asupra bunului urmărit.Mai mult, se apreciază că, spre deosebire de terţii titulari de drepturi reale, cărora art. 401 alin. 3 din Codul de procedură civilă le recunoaşte explicit posibilitatea de a apela la acţiunile şi cererile de drept comun atunci când a fost depăşit termenul de introducere a contestaţiei la executare, celelalte categorii de terţi sunt lipsite şi de o astfel de posibilitate.În concluzie, se constată că textul de lege criticat nu se limitează la a restrânge accesul liber la justiţie, ci lezează însăşi esenţa acestui drept fundamental pentru o anumită categorie de persoane.Judecătoria Galaţi apreciază că prevederile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, întrucât liberul acces la justiţie semnifică posibilitatea justiţiabililor de a avea acces la mijloacele procedurale prevăzute de lege şi trebuie interpretat în mod general, principal, iar nu în sens particular, referitor la o anumită procedură.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arată că terţii pot utiliza calea procedurală a contestaţiei la executare numai în măsura în care au fost vătămaţi prin actele sau măsurile de executare silită, interesul reprezentând o condiţie generală a exercitării oricărei căi de atac şi a îndeplinirii oricărui act de procedură. Aşa fiind, dispoziţia legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestui principiu.Pe de altă parte, procedura de soluţionare a contestaţiei la executare, incluzând şi termenul de exercitare şi subiectele acesteia, se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, care prevăd competenţa legiuitorului de a reglementa în acest domeniu.Avocatul Poporului constată că dispoziţiile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin principiului liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivă, îl confirmă. Astfel, terţii vătămaţi prin executare, precum şi orice alte persoane interesate sau vătămate prin executare, indiferent dacă sunt sau nu titulari ai unui drept de proprietate, ori ai unui alt drept real, pot să-şi valorifice pretenţiile asupra bunului supus urmăririi în cadrul contestaţiei la executare.În consecinţă, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 401 alin. 2: "Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată, care au următorul conţinut:– Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către toţi cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacă de la formula utilizată în alin. 2 al art. 401 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia terţa persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate introduce contestaţie la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, ceea ce impune concluzia că numai această persoană, iar nu şi alţi terţi pot formula contestaţie, încălcându-se, în acest mod, textul constituţional de referinţă.În realitate, textul dedus controlului are un alt obiect şi o altă finalitate decât cele pe care înţelege să i le confere autorul excepţiei, pentru a-şi argumenta critica. Departe de a deroga de la prevederile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă – derogare pe care ar implica-o în mod necesar, dacă obiectul şi finalitatea sa ar fi cele atribuite de acesta, textul în cauză nu face decât să prevadă termenul pentru introducerea contestaţiei la executare, precizând data de la care începe să curgă în diferite situaţii, printre care şi aceea, prevăzută de alin. 2, când terţul pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit.Curtea consideră că susţinerea potrivit căreia terţii contestatari care nu pretind un drept real asupra bunului urmărit nu au posibilitatea de a formula contestaţie la executare nu poate fi reţinută, întrucât neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis. Prin urmare, Curtea reţine că terţii sus-menţionaţi pot introduce contestaţie împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare, potrivit dispoziţiei de drept comun, respectiv în termen de 15 zile, care începe să curgă din momentul în care au luat cunoştinţă de actul de executare ce i-a vătămat.Aşa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu realizează nici o restrângere cât priveşte sfera persoanelor îndreptăţite a formula contestaţie la executare şi dă pe deplin expresie prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21. De altfel, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul drepturilor altor titulari, în egală măsură ocrotite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercială "LUPATO" – S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește