Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 25 martie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Szombath în Dosarul nr. 3.121/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de domnul avocat Ioan Sabău Pop, în baza delegaţiei depuse la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reiterează argumentele expuse în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.121/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Szombath în cadrul judecării recursului penal formulat împotriva Deciziei nr. 136 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea reunirii acesteia cu dosarul ce îi vizează pe inculpaţii împreună cu care autorul excepţiei a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 39/2003, şi anume „iniţierea unui grup infracţional organizat”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală "sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, fiind astfel încălcate dispoziţiile alin. (2) al acestui articol". De asemenea, autorul excepţiei afirmă că, "nefiind prevăzută o cale de atac împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, dispoziţia legală amintită contravine prevederilor constituţionale invocate, îngrădind în acest fel accesul liber la justiţie". Se invocă totodată şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, el neîngrădind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, oferă garanţii procesuale suficiente, deoarece, după rejudecare, se va pronunţa o nouă hotărâre ce va fi supusă căilor de atac. De altfel, legiuitorul poate exclude unele hotărâri de la exercitarea căilor de atac, instituind "reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite", astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin mai multe decizii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aşa fiind, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Având în vedere aceste consideraţii, Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin conţinutului prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. De altfel, aminteşte că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 385^1 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri, respingând excepţiile ca neîntemeiate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, cum sunt şi cele referitoare la hotărârile judecătoreşti supuse recursului, astfel încât accesul la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Pot fi atacate cu recurs: […]e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. În temeiul acestei atribuţii constituţionale, legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură, iar, în considerarea unor situaţii speciale, poate prevedea şi derogări sau excepţii de la regulile generale, dacă acestea nu contravin vreunor dispoziţii sau principii constituţionale.Art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, stabilind regula generală potrivit căreia deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la această regulă situaţiile în care, prin deciziile instanţelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Raţiunea este aceea că procesul penal se reia de la faza judecăţii în primă instanţă. Drept urmare, nu poate fi primită critica autorului excepţiei privitoare la încălcarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, deoarece prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în nici un fel dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, se oferă tuturor părţilor interesate exercitarea acestui drept în condiţii de echitate, întrucât, de vreme ce se procedează la o nouă judecată asupra fondului, partea interesată are posibilitatea să-şi valorifice toate drepturile şi interesele legitime fără nici un fel de limitări.Cu privire la exercitarea căilor de atac şi la concordanţa legii procesuale româneşti cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituţională a statuat că, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar "existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac al hotărârilor judecătoreşti, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părţile din proces".De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 295 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 6 decembrie 2002, precum şi prin Decizia nr. 481 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Szombath în Dosarul nr. 3.121/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––