DECIZIE nr. 121 din 23 septembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stela Valu în Dosarul nr. 1.101/1998 al Judecătoriei Zimnicea.La apelul nominal răspund Stela Valu, asistată de avocat Alexandru Pantea, şi Cooperativa Mestesugareasca "Dunarea" din Zimnicea, reprezentată de consilier juridic Ion Orasanu.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 24 din Constituţie privitoare la dreptul la apărare, deoarece stabilesc ca asistenţa juridică este obligatorie atunci când legea prevede, pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, însă numai în cursul judecaţii, nu şi în cursul urmăririi penale.Reprezentantul Cooperativei Meşteşugăreşti "Dunarea" din Zimnicea solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu motivarea ca textul legal criticat nu restrânge dreptul la apărare prevăzut la art. 24 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 1.101/1998, Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stela Valu. În motivarea excepţiei s-a susţinut ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece prevăd ca asistenţa juridică este obligatorie atunci când legea prevede, pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, numai în cursul judecaţii, nu şi în cursul urmăririi penale. Se considera ca aceste prevederi constituie o ingradire a dreptului la apărare prevăzut în Constituţie.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa considera ca aceasta nu este intemeiata, fiindca dreptul constituţional la apărare nu este îngrădit prin art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, dacă se au în vedere prevederile art. 6 din acelaşi cod, privitoare la garantarea dreptului la apărare, în baza cărora părţilor din proces şi, în special, învinuitului sau inculpatului le sunt garantate drepturile procesuale şi, în primul rând, dreptul la apărare în tot cursul procesului penal. Pentru exemplificare, instanţa arata ca, în speta, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, trimisa în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi fals intelectual, a avut posibilitatea neingradita de a-şi exercită dreptul la apărare în toate fazele procesului penal.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Dispoziţia legală criticata, care prevede că în cursul judecaţii asistenţa juridică este obligatorie şi în toate cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, nu este în contradictie cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie. Aceasta deoarece dreptul la apărare este reflectat în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevede că invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmarii penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducă la cunoştinţa acest drept. Constituţia şi Codul de procedură penală consacra regula ca părţile au dreptul la asistenţa juridică, iar nu o obligaţie a organelor judiciare de a asigura asistenţa juridică. Se mai arata ca exista şi situaţii în care legea impune asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau a inculpatului, pornind de la premisa ca apărarea este o instituţie de interes public care funcţionează atât în interesul învinuitului sau inculpatului, cat şi pentru asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal. Aceste situaţii sunt prevăzute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală pentru faza de urmărire penală şi de judecată şi în art. 171 alin. 3, din acelaşi cod, numai pentru faza de judecată. Asadar, regula este ca asistenţa juridică este facultativă, iar cazurile în care aceasta este obligatorie sunt prevăzute de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "În cursul judecaţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, care reglementează dreptul la apărare, nu poate fi reţinută, deoarece art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducă la cunoştinţa acest drept, de care însă el se poate folosi sau nu, asistenţa de către apărător având caracter facultativ.Asistenţa juridică obligatorie reprezintă o excepţie de la acest caracter facultativ şi a fost instituită de legiuitor pentru cazurile speciale prevăzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală, şi anume: invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza. În aceste situaţii, în care în mod obiectiv invinuitul sau inculpatul nu îşi poate asigura asistenţa prin apărător, obligativitatea asistenţei juridice exista pe tot parcursul procesului penal, iar pentru cazurile prevăzute la alin. 3 al aceluiaşi articol, respectiv atunci când inculpatul este invinuit de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani ori atunci când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, numai în faza judecaţii şi, desigur, dacă nu exista apărător ales.Este de competenţa exclusiva a legiuitorului sa stabilească aceste excepţii, atâta timp cat dreptul la apărare este asigurat în toate cazurile. Dreptul la asistenţa juridică nu presupune în mod automat dreptul la asistenţa juridică obligatorie. Restrangerea asistenţei obligatorii, în cazurile prevăzute la alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală, numai la faza judecaţii nu poate fi considerată o restrangere a dreptului la apărare, atâta timp cat acest drept poate fi folosit în toată plenitudinea sa în faza judecaţii, care este faza hotărâtoare a procesului.De altfel Curtea Constituţională a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, pe care a respins-o prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. În considerentele acestei decizii Curtea Constituţională a reţinut ca reglementarea diferita a dreptului la asistenţa juridică este o problemă de legiferare care intră în competenţa exclusiva a organului legislativ. Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţa şi nu exista temei pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Stela Valu în Dosarul nr. 1.101/1998 al Judecătoriei Zimnicea.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește