DECIZIE nr. 121 din 15 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 2.207/57/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă consilier juridic Daniela Popescu, pentru partea Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogată.Reprezentantul Ministerului Public arată că, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogată, actul normativ abrogator, respectiv Legea nr. 448/2006, a preluat în art. 21 reglementarea dreptului pretins de autorul excepţiei. Faţă de acest text de lege, arată că nu creează nicio discriminare între beneficiarii gratuităţii la transport pe liniile urbane şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 11 din 3 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.207/57/2006 Curtea de Apel Alba-Iulia Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. Excepţia a fost ridicată de Ioan Rotărescu în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ îndreptate împotriva Guvernului României, prin care a solicitat obligarea acestei instituţii să modifice textul de lege criticat.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că, având un handicap grav, are dreptul, potrivit dispoziţiilor legale criticate, la transport urban gratuit, dar acest drept i se acordă numai în localitatea unde îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar, dacă se deplasează în alte localităţi, este discriminat faţă de localnicii cu handicap, care beneficiază de gratuitate.Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu creează discriminări.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, pentru că se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe criterii arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, înscrisurile depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, modificată şi completată prin Legea nr. 343/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 19 alin. (1) lit. g): "(1) În vederea asigurării dreptului la securitate socială, precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire, adulţii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: […]g) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul, pentru adulţii cu handicap grav şi pentru asistenţii personali sau însoţitorii acestora şi pentru adulţii cu handicap accentuat, acordată pe baza unei anchete sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa adultul cu handicap; modalitatea de acordare a gratuităţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, ce va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I." … Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogată prin dispoziţiile exprese ale art. 102 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006. Actul abrogator reglementează, la rândul său, în art. 21, dreptul pretins de autorul excepţiei, prevăzând că: „(1) Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi următoarele persoane: … a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora; … b) însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora; … c) însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap; … d) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav; … e) asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat. … (3) Legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întregul teritoriu al ţării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local. … (4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) şi (2) se asigură din bugetele locale. … (5) Modalitatea de acordare a gratuităţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale." … Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa numai asupra unei prevederi dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 21 din Legea nr. 448/2006.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nici reglementarea anterioară a dreptului la gratuitate pentru transportul urban, cuprinsă în art. 19 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, şi nici textul actual al art. 21 din Legea nr. 448/2005 nu instituie vreo discriminare între diferiţii beneficiari ai acestui drept, acesta acordându-se în aceleaşi condiţii şi în aceleaşi limite tuturor persoanelor care se află în ipoteza textului de lege criticat.De altfel, Curtea constată că alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 448/2006 prevede în mod expres că „legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întregul teritoriu al ţării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local”, astfel că nemulţumirea autorului, legată de faptul că nu beneficiază de gratuitate şi în alte localităţi decât cea de domiciliu sau reşedinţă, nu mai este susţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 2.207/57/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește