DECIZIE nr. 121 din 11 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Leontin Salajan în Dosarul nr. 2.631/2001 al Tribunalului Salaj – Secţia civilă, într-o cauza având ca obiect drepturi băneşti.La apelul nominal răspunde Nicoleta Negut din partea Ministerului Finanţelor Publice, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice arata ca în speta se critica faptul ca legea are lacune. Aceste lacune nu pot fi completate de Curtea Constituţională. De aceea solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza dedusă în faţa instanţei de fond. Cauza respectiva are ca obiect pretenţii băneşti, iar critica priveşte faptul ca Legea nr. 80/1995 nu conţine reglementări prin care să fie trase la răspundere acele cadre militare care, prin comportamentul lor, determina alte cadre militare să solicite demisia din postul ocupat. Cu alte cuvinte, autorul excepţiei, prin critica formulată, cere Curţii să se pronunţe asupra a ceva ce nu exista. Se solicita respingerea excepţiei, ca fiind inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.631/2001, Tribunalul Salaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Leontin Salajan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare este neconstitutionala, deoarece, „nementionand modul de inaintare a demisiei cadrelor militare, datorate nelegalitatilor comise de instituţia militară ai carei angajaţi sunt, precum şi responsabilităţile instituţiei pentru nelegalitatile comise”, încalcă prevederile „art. 1 alin. (1) şi (2), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 38 alin. (1), (2) şi (3), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 49 alin. (1) şi (2) etc.” din Constituţie.Tribunalul Salaj – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, retine ca, deşi autorul excepţiei nu a precizat pe care anume dispoziţii din Legea nr. 80/1995 le considera neconstituţionale, totuşi, din precizările făcute rezultă ca se critica dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. h) din lege. Mai arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, iar excepţia ridicată este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece "legea asigura cadrelor militare libertatea de a demisiona fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii sau fără o anumită justificare", iar prin aceasta nu este încălcat nici un principiu consacrat de Constituţie. În legătură cu susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia Legea nr. 80/1995 nu reglementează răspunderea instituţiilor militare pentru ilegalitati comise, se arata ca aceasta sustinere este contrazisa chiar de prevederile art. 35 din lege, potrivit cărora „pentru apărarea onoarei cadrelor militare şi evitarea abuzurilor, cercetarea şi judecarea abaterilor grave sau a altor fapte de aceeaşi natura, săvârşite de acestea, în armata, se înfiinţează consilii de onoare şi consilii de judecată”.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât din coroborarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi (3) şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă ca „obiect al controlului de constituţionalitate îl pot constitui numai dispoziţii în vigoare, fără a se putea invoca pe calea contenciosului constituţional lipsa de reglementare într-un anumit domeniu. Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra oportunităţii sau necesităţii unor anumite reglementări, acest rol avându-l doar legiuitorul”.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, dispoziţii care au următoarea redactare: „Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii în activitate pot fi trecuţi în rezerva sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii: […]h) prin demisie […]". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia a criticat Legea nr. 80/1995 în ansamblu, fără a preciza care dispoziţie anume a acesteia ar fi contrară Constituţiei. Din precizările făcute în scris de către autorul excepţiei şi depuse la instanţa judecătorească rezultă ca în realitate se critica dispoziţiile mai sus citate, întrucât se susţine ca reglementarea demisiei cadrelor militare este necorespunzătoare. Mai susţine ca legea, în ansamblu, nu reglementează răspunderea instituţiilor militare pentru ilegalitati comise de cadrele militare. O asemenea omisiune, chiar dacă ar fi reală, nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.Autorul excepţiei susţine ca Legea nr. 80/1995 încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 1 alin. (1) şi (2) (statul român); art. 2 alin. (1) (suveranitatea); art. 4 (unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni); art. 11 alin. (1) (dreptul internaţional şi dreptul intern); art. 15 (universalitatea); art. 16 alin. (1) şi (2) (egalitatea în drepturi); art. 20 (tratatele internaţionale privind drepturile omului); art. 21 (accesul liber la justiţie); art. 22 alin. (1) şi (2) (dreptul la viaţa şi la integritatea fizica şi psihică); art. 23 alin. (1) (libertatea individuală); art. 26 alin. (1) (viaţa intima, familială şi privată); art. 38 alin. (1), (2) şi (3) (munca şi protecţia socială a muncii); art. 48 alin. (1) şi (2) (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică); art. 49 (restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi); art. 50 (fidelitatea faţă de ţara) şi altele. Curtea constata ca autorul excepţiei a făcut o insiruire intamplatoare a numeroase articole din Constituţie, fără a preciza în ce consta, după opinia sa, încălcarea acestora. Din examinarea dispoziţiilor legale criticate şi a problemelor supuse judecaţii în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu se contureaza incidenţa nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate.În virtutea dreptului neingradit la munca şi a libertăţii alegerii locului de muncă şi a profesiei, principii consacrate de art. 38 alin. (1) din Constituţie, demisia este un act ce exprima voinţa unilaterala a persoanei de a inceta raporturile de muncă sau de serviciu, voinţa necenzurabila. Prin urmare, sub aspectul efectelor juridice ale demisiei nu interesează motivele care au determinat hotărârea persoanei de a proceda astfel.Răspunderea instituţiilor publice, precum şi a altor persoane juridice ori fizice pentru nerespectarea prevederilor legale se reglementează prin diverse acte normative, în funcţie de domeniul de activitate şi de natura incalcarilor textelor de lege. Faptul ca prin Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu s-a reglementat în mod distinct sau integral răspunderea instituţiilor militare pentru eventualele inegalitati nu poate fi privit decât, cel mult, ca o omisiune a legiuitorului, care nu poate fi suplinita printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului […]”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Leontin Salajan în Dosarul nr. 2.631/2001 al Tribunalului Salaj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește