DECIZIE nr. 120 din 27 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Veronel Popovici şi Carolina Popovici în Dosarul nr. 18.264/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca părţi pe autorii excepţiei şi pe Dana Valeria Berinde.La apelul nominal se prezintă părţile, autorii excepţiei fiind asistaţi de avocatul Gheorghe Susanu.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu era necesară în condiţiile în care Legea nr. 112/1995 a prelungit valabilitatea contractelor de închiriere existente la acea data. Se arata totodată ca ordonanţa criticata nu a fost aprobată de Parlament în condiţiile art. 114 din Constituţie.Dana Valeria Berinde solicita respingerea excepţiei, deoarece prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se aplică din momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, deoarece ordonanţa criticata a mai fost examinata de Curtea Constituţională, care a constatat ca aceasta nu contravine Constituţiei. Se arata totodată ca termenul de discutare a ordonanţei de urgenta în Parlament nu este menţionat în dispoziţiile art. 114 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 18.264/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, excepţie ridicată de Veronel Popovici şi Carolina Popovici într-o cauza civilă având ca obiect judecarea acţiunii de evacuare formulate de Dana Valeria Berinde, în conformitate cu art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, împotriva autorilor excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, deoarece nu a fost validată de Parlament, motiv pentru care se considera respinsă. Totodată, se apreciază ca Guvernul „nu este abilitat prin Constituţie sa modifice legile adoptate de Parlament, iar ordonanţa de urgenţă se adoptă în condiţii de excepţie şi de urgenta pentru reglementarea unor situaţii care pot genera consecinţe grave şi ireversibile”.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece domeniul care este reglementat prin aceasta ordonanţa – raporturile dintre proprietari şi chiriaşi nu aparţine legii organice. Se mai arata ca în cazul ordonanţelor de urgenta procedura de adoptare a acestora de către Guvern este specială şi, în aceste situaţii, nu mai este necesară o lege de abilitare din partea Parlamentului, datorită existenţei cazului excepţional care impune emiterea ordonanţei de urgenta.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 114 din Constituţie, întrucât Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în situaţii excepţionale. Caracterul excepţional al situaţiei care a impus adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă a fost determinat de expirarea termenului pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, termen prevăzut de Legea nr. 17/1994, precum şi de necesitatea soluţionării litigiilor apărute ca urmare a aplicării Legii nr. 112/1995.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.Autorii excepţiei considera ca aceasta ordonanţa de urgenţă contravine art. 114 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, nu a fost aprobată de Parlament, iar pe de altă parte, Guvernul nu este abilitat prin Constituţie sa modifice legile adoptate de Parlament.Analizând criticile formulate de autorii excepţiei, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate.În legătură cu susţinerea potrivit căreia ordonanţa de urgenţă criticata este neconstitutionala deoarece nu a fost până în prezent aprobată de Parlament, Curtea observa ca în Constituţie nu se prevede nici un termen de dezbatere a ordonanţelor de urgenta de către Parlament, statuandu-se numai, de principiu, condiţiile în care acestea pot fi adoptate. Astfel, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală prevăd ca "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu".Nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia Guvernul nu are competenţa de a modifica prin ordonanţe legi adoptate de Parlament. Sub acest aspect, art. 114 alin. (1) din Constituţie statuează ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". În alin. (4) al art. 114 aceasta restrictie nu a mai fost prevăzută, Guvernul fiind în măsura sa adopte reglementări în domeniul legilor, inclusiv în domeniul rezervat de Constituţie legilor organice, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale care stabilesc condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenta.În consecinţa, delegarea legislativă reprezintă o procedură de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, astfel încât prin ordonanţa Guvernul să poată reglementa, modifica ori abroga prevederi legale existente. Delegarea legislativă, în cazul ordonanţelor de urgenta, este data de însuşi textul constituţional, în condiţiile respectării de către Guvern a cerinţelor prevăzute de Constituţie.În legătură cu problema "existenţei situaţiei care a impus măsura de urgenta a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999„, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000 şi a statuat ca „Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor art. 114 alin. (4) din Constituţie”. Curtea nu observa nici o ratiune care să o determine să se îndepărteze de la aceasta practica.De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de faţa.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Veronel Popovici şi Carolina Popovici în Dosarul nr. 18.264/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta───────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește