DECIZIE nr. 120 din 23 septembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicată de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal răspund avocatul Alexandru Constantinescu, pentru Paul-Valentin Buga şi Radu Moise Titus, precum şi Vasile Ciubotariu, Vasile Harapu, lipsind Ion Laurentiu Harapu, Vasile Anton, Vasile Anton junior, Constantin Onea şi Ioan Rosca, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca prevederile art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal sunt contrare dispoziţiilor art. 60 alin. (4) şi ale art. 74 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca legea criticata, deşi este o lege organică, asa cum se prevede la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, a fost adoptată de vechiul Parlament la data de 5 noiembrie 1996, adică în perioada 14 octombrie 1996-23 noiembrie 1996, în care mandatul celor două Camere ale Parlamentului era prelungit conform art. 60 alin. (4) din Constituţie, perioada în care nu puteau fi modificate legi organice, asa cum este Codul penal.Vasile Ciubotariu şi Vasile Harapu susţin cele arătate de apărătorul autorului excepţiei.Procurorul solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca, asa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea criticata a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Braşov, prin Încheierea din 19 februarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.076/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicată de Paul-Valentin Buga. Autorul excepţiei susţine ca prevederile legale criticate încalcă art. 60 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din legea fundamentală.Exprimandu-şi opinia, instanţa considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din cuprinsul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicată Legea nr. 140/1996, se constată că aceasta a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Împrejurarea ca promulgarea legii, prin decret prezidential, la data de 1 noiembrie 1996, a survenit ulterior expirării mandatului Parlamentului nu poate servi ca argument în sprijinul excepţiei, deoarece dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie sunt de stricta interpretare, nefiind facuta nici o trimitere la promulgarea legilor de către Preşedintele României.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. I din Legea nr. 140/1996 sunt constituţionale şi deci excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legea nr. 140/1996 nu a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996, cum în mod greşit se afirma în susţinerea excepţiei, aceasta fiind, de fapt, data la care legea a primit numărul de ordine 140 (din evidenta oficială a Camerei Deputaţilor), ulterior promulgării ei de către Preşedintele României prin Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. În realitate, Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat legea la data de 25 septembrie 1996 şi, respectiv, la 30 septembrie 1996, astfel cum rezultă din menţiunile existente la finalul legii publicate în Monitorul Oficial al României menţionat, deci anterior datei de 16 octombrie 1996 (iar nu anterior datei de 14 octombrie 1996, cum afirma autorul excepţiei), deoarece Parlamentul ales în 1992 s-a întrunit, în mod legal, la 16 octombrie 1992, în temeiul Decretului nr. 206/1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992.În ceea ce priveşte conţinutul art. 60 alin. (4) din Constituţie, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca acest text nu instituie o interdicţie cu privire la promulgarea sau la publicarea unei legi în perioada de tranzitie de la vechiul la noul Parlament rezultat din alegeri. Interdicţia nu vizează întregul proces de legiferare, ci doar actul de adoptare a legii. Numai actul de adoptare, modificare sau abrogare a legii organice nu este ingaduit de textul constituţional, în cursul perioadei menţionate, deoarece acesta ar exprima voinţa politica a unui parlament căruia i-a încetat mandatul, textul fiind de stricta interpretare. Faptul ca actul promulgării şi cel al publicării legii s-au produs după data de 16 octombrie 1996 nu prezintă relevanta, pentru ca legea fundamentală nu înţelege sa limiteze aceste categorii de acte, în contextul unei perioade cu semnificaţie juridică aparte, având în vedere ca actele respective nu au caracterul politic pe care îl reprezintă adoptarea legii.În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 140/1996 nu este intemeiata. Asa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea afirmatia ca s-au încălcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este vadit neîntemeiată. Se menţionează că, în urma sesizării Curţii Constituţionale de către un număr de 102 deputaţi, la data de 5 octombrie 1996, cu privire la neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, aceasta, prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, a confirmat constituţionalitatea textului incriminat şi a dispus comunicarea deciziei Preşedintelui României pentru ca legea să poată fi promulgată. Legea nr. 140/1996 a fost promulgată prin Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996, respectându-se termenul prevăzut în art. 77 alin. (3) din Constituţie, şi a fost trimisa secretarului general al Camerei Deputaţilor, care a dispus înregistrarea şi datarea, dându-i-se număr, anterior publicării în Monitorul Oficial al României.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legiinr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Autorul excepţiei considera ca Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal este neconstitutionala, deoarece ar fi fost adoptată de Parlament (la 5 noiembrie 1996) după expirarea mandatului sau (la 14 octombrie 1996) şi ca, în acest mod, s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie, care prevăd ca „Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice”.Examinând excepţia, Curtea constata ca autorul acesteia confunda, pe de o parte, data înregistrării şi numerotarii la Camera Deputaţilor a Legii nr. 140/1996, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, cu data adoptării acestei legi, pe de altă parte. Astfel Legea nr. 140/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, fiind adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Rezultă ca legea a fost adoptată înainte de expirarea mandatului Parlamentului ales în 1992, întrucât acesta s-a întrunit în mod legal la 16 octombrie 1992, asa cum reiese din Decretul nr. 206/1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 octombrie şi 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Pe cale de consecinţa, este inexactă susţinerea autorului excepţiei, în sensul că mandatul Parlamentului ales în 1992 ar fi încetat la 14 octombrie 1992.După adoptarea Legii nr. 140/1996, şi anume la 5 octombrie 1996, Curtea Constituţională a fost sesizată de către 102 deputaţi în legătură cu neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, în redactarea adoptată prin această lege. În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea a fost comunicată Preşedintelui României care, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu poate promulga legea decât după primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra sesizării de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, constatând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Decizia Curţii Constituţionale a fost comunicată Preşedintelui României la data adoptării ei, adică la 22 octombrie 1996, iar Preşedintele României a promulgat Legea nr. 140/1996 prin Decretul nr. 545 din 1 noiembrie 1996. Toate acestea explica întârzierea în promulgarea Legii nr. 140/1996, dar nu au nici o influenţa asupra soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.Pentru considerentele arătate, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legii DECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicată de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Braşov.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește