DECIZIE nr. 120 din 16 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Corneliu Miloş în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 197D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili limitele şi condiţiile de acordare a dreptului la ajutor de şomaj.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 49.727/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.Excepţia a fost ridicată de Corneliu Miloş cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect anularea unui act al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care menţionează persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară în rândul celor care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru şomaj, este contrar prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că textul constituţional amintit consacră dreptul la ajutor de şomaj, astfel că orice condiţionare a acestuia de îndeplinirea unor obligaţii corelative de către cetăţeni este neconstituţională.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în opinia sa, calitatea de asigurat înseamnă vocaţia la dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile prevăzute de lege. Totodată, această calitate presupune şi obligaţia de a plăti contribuţia legală (cotizaţia) la fondul de asigurări sociale. Această plată nu are caracterul unui impozit sau al unei taxe în sensul art. 56 din Constituţie, deoarece este corelativă dreptului salariatului la plata indemnizaţiei de şomaj, iar nu o contribuţie la cheltuielile publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;". … Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi din Constituţie: art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la ajutor de şomaj şi art. 56 privind contribuţiile financiare.Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 47 alin. (2) din Constituţie consacră dreptul la ajutor de şomaj şi la alte drepturi de asigurări sociale "prevăzute de lege". Prin urmare, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, Constituţia nu consacră un drept absolut şi necondiţionat la ajutor de şomaj, ci dă legiuitorului dreptul exclusiv de a reglementa cuantumul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept.Cât priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 56 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei porneşte de la premisa că singurele obligaţii financiare la care cetăţenii pot fi supuşi sunt impozitele şi taxele, orice alte contribuţii având caracter neconstituţional. Această motivare omite însă dispoziţiile art. 139 din Constituţie din al cărui cuprins reiese posibilitatea statului de a institui obligaţia contribuţiei la constituirea unor fonduri, aşa cum sunt fondurile de asigurări sociale.Mai mult, obligaţia de a contribui la diferitele sisteme publice de asigurări sociale reprezintă şi o manifestare a statului social, care trebuie privit nu numai din perspectiva obligaţiei statului de a susţine pe membrii mai defavoraţi ai societăţii, dar şi din aceea a obligaţiei ce revine tuturor membrilor societăţii de a contribui, în spiritul solidarităţii, la formarea unor fonduri care să facă posibilă o astfel de intervenţie a statului.Faţă de cele arătate, Curtea apreciază că aspectele de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză sunt lipsite de temei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Corneliu Miloş în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește