DECIZIE nr. 12 din 18 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorGabor Kozsokar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, excepţie ridicată de Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vişoiu Otilia, respectiv Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Şerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădiţa Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu şi Braga Eugen în dosarele nr. 702/Cv/2004 şi nr. 703/Cv/2004 ale Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 702/Cv/2004 şi nr. 703/Cv/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 707D/2004 la Dosarul nr. 706D/2004, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă. Astfel, observă că textele de lege criticate au avut aplicabilitatea limitată în timp, ele nemaifiind în vigoare. Faptul că suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă este prevăzută şi de art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, ale cărui dispoziţii sunt în vigoare, nu este de natură să schimbe această soluţie, atâta vreme cât, prin dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, au fost abrogate toate prevederile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat. În consecinţă, dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 29 septembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 702/Cv/2004 şi nr. 703/Cv/2004, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001. Excepţia a fost ridicată de către Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vişoiu Otilia, judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung Muscel, şi de către Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Şerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădiţa Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu şi Braga Eugen, personal auxiliar în cadrul aceleiaşi judecătorii, cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile al căror obiect îl constituie pretenţii privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei, autorii acesteia arată că, potrivit art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, iar prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002. De asemenea, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, în care, prin lege, se poate restrânge exerciţiul unor drepturi.Tribunalul Argeş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât suspendarea, în două rânduri succesive, a exercitării dreptului la prima de concediu recunoscut prin lege, o dată până la 1 ianuarie 2002 şi apoi până la 31 decembrie 2002, echivalează cu o restrângere a exercitării acestui drept, care nu se impunea, neexistând nici o situaţie din cele limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie care să justifice şi să legitimeze luarea acestei măsuri.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cărora: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”De asemenea, autorii excepţiei critică şi dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, dispoziţii potrivit cărora: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că termenul de suspendare prevăzut de art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 a fost prelungit în continuare şi prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, până la data de 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. Dispoziţia referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată şi în Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.”Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, la 31 decembrie 2002, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.Aşa fiind, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii unui text de lege în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Cât priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, având în vedere că la data sesizării Curţii acestea mai erau încă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege este respinsă ca devenită inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, Curtea observă că acestea sunt în vigoare şi, în consecinţă, urmează a analiza constituţionalitatea acestora în raport cu prevederile constituţionale invocate.Astfel, autorii excepţiei susţin că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Curtea apreciază că premisele de la care pleacă autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 să abroge toate dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane încă de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Tudor Avram, Austrianu Alina Elena, Nicolescu Violeta, Berechet-Comănescu Gabriela, Gheorghe Maria, Olteanu Georgeta, Tomoiu Ion, Diaconescu Sanda, Roibu Georgeta, Vişoiu Otilia, respectiv Balea Maria, Văduva Floarea, Boncoi Sonica, Postaca Roxana, Neculaescu Elena, Bulandra Daniela-Dacia, Petrescu Cornelia, Şerboiu Diana Isabella, Oancea Emanoela, Braga Ionela, Staicu Carmen, Pisaltu Gianina, Petrescu Doina, Bădescu Adriana Liliana, Bădiţa Roxana, Tomoiu Ioana, Cojocar Adela, Vasilescu Maria, State Aurelia, Lăzăroiu Liliana, Parghel Maria, Parghel Valeriu şi Braga Eugen în dosarele nr. 702/Cv/2004 şi nr. 703/Cv/2004 ale Tribunalului Argeş – Secţia civilă.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește