DECIZIE nr. 12 din 16 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecătoriei Constanta.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca prin textul de lege criticat, pe de o parte, nu se instituie privilegii sau discriminări, care să contravină principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, iar pe de altă parte, nu se încalcă dreptul fundamental la viaţa ori la integritate fizica şi psihică, consacrat de art. 22 din Legea fundamentală. Se mai arata ca legiuitorul este singurul competent sa reglementeze modul de tragere la răspundere a faptuitorilor care au săvârşit infracţiuni, partea vătămată având un rol strict determinat în cadrul procedurii plângerii prealabile.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 3 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 569/2002, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca, inculpaţi în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la integritate psihică a persoanei. Se arata ca prin dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal "se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru faptuitorii unei infracţiuni pentru care este necesară plângerea prealabilă, contrar dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece permit introducerea plângerii prealabile numai împotriva unui făptuitor, iar ulterior, tragerea la răspundere penală şi a celorlalţi participanţi, asupra cărora nu numai că nu mai este incident termenul de doua luni pentru introducerea plângerii, dar se permite şi exercitarea de presiuni asupra lor". Se mai arata ca "instituirea unui regim discriminatoriu între participanţii la săvârşirea faptei rezultă şi din aceea ca persoana vătămată poate cere introducerea în cauza şi a celorlalţi participanţi, împotriva cărora nu formulase iniţial plângere şi care nu au avut posibilitatea să se apere, considerând ca le sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile".Judecătoria Constanta apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se creează un regim discriminatoriu în cazul exercitării acţiunii penale împotriva tuturor participanţilor, chiar dacă plângerea prealabilă se face numai cu privire la unul dintre ei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arata ca din examinarea dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, care consacra principiul indivizibilitatii pasive a răspunderii penale, nu se poate retine încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie. Dimpotriva, dispoziţiile legale criticate constituie o reflectare a prevederilor constituţionale invocate. În cazul pluralităţii de infractori, dacă plângerea prealabilă se face sau se menţine numai cu privire la unul dintre ei, toţi faptuitorii vor fi traşi la răspundere penală, chiar dacă persoana vătămată nu ar dori acest lucru. Infracţiunea fiind unica şi fiind rezultatul contribuţiei tuturor faptuitorilor, ea constituie temeiul răspunderii penale pentru toţi. Dacă persoana vătămată doreşte ca unii dintre făptuitori să fie iertati, ea se poate împacă cu aceştia; în acest caz legea prevede că împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală, având caracter personal. Guvernul mai arata ca dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere acestui drept fundamental al omului. Obiectul reglementării realizate prin dispoziţiile legale criticate îl constituie doar tragerea la răspundere penală a tuturor faptuitorilor, ca urmare a participării lor la săvârşirea unei infracţiuni.Pentru aceste motive se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal este neîntemeiată.Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece nu conţin dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale şi angajarea răspunderii penale a tuturor participanţilor la comiterea unei infracţiuni pentru care este necesară o plângere prealabilă. În concluzie, se considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei ca fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie, cu motivarea ca ele creează un privilegiu pentru persoana vătămată, care, prin plângerea prealabilă cu privire numai la unul dintre participanţii la infracţiune, determina tragerea la răspundere penală a tuturor celorlalţi participanţi, iar prin tragerea la răspundere a acestora din urma, chiar după doua luni de la introducerea plângerii, se aduce atingere integrităţii psihice a acestora, în contradictie cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal consacra un principiu de drept, acela al indivizibilitatii pasive a răspunderii penale, exprimate în regula ca plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul participatiei penale, atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor, chiar dacă ea a fost facuta sau se menţine numai cu privire la unul dintre aceştia. Acest efect al plângerii prealabile se produce chiar împotriva voinţei persoanei vătămate, astfel încât nu se poate vorbi de vreun privilegiu al acesteia şi deci de o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece tragerea la răspundere penală a participanţilor menţionaţi în plângere nu poate fi considerată ca o atingere adusă integrităţii psihice a acestora. A accepta o astfel de critica ar insemna să se admită ca orice tragere la răspundere penală să fie considerată ca o încălcare a integrităţii psihice a infractorului.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal prin Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, respingând-o ca neîntemeiată. Aceasta decizie, ca şi considerentele pe care ea se întemeiază sunt valabile şi în cauza de faţa, deoarece nu exista motive pentru schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2003.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește