DECIZIE nr. 12 din 12 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă fond funciar.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 96/245/2008, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Toma Blaj într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât au în vedere situaţii particulare, iar nu generale, valabile pentru toţi cetăţenii ţării. Din această perspectivă critică, în fapt, prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 prin raportare la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, de vreme ce primele nu prevăd expres posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparaţie, pentru terenurile intravilane ce nu au fost cooperativizate.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă fond funciar opinează că prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, întrucât între aceste prevederi şi cele ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 există o neconcordanţă sub aspectul modalităţilor de reparare şi o diferenţă în funcţie de categoriile de teren. Astfel, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privesc terenurile intravilane, iar cele ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 au în vedere terenurile agricole cooperativizate, iar în cazul ambelor categorii legiuitorul a prevăzut posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparaţie. În schimb, în situaţia terenurilor intravilane ce nu au fost cooperativizate, prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, legiuitorul nu a prevăzut expres posibilitatea de reparaţie, ceea ce conturează o diferenţă de tratament juridic în funcţie de situaţia terenului. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu se poate vorbi de un drept de proprietate al autorului excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 195/2005, nr. 192/2007, nr. 1.053/2009, pe de o parte, şi nr. 43/2003 şi nr. 279/2007, pe de altă parte, prin care Curtea s-a pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi, respectiv, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000, respingându-le.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următorul conţinut:– Art. 24 alin. (2): "Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.";– Art. 36 alin. (5): "Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu următorul conţinut:"(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale respective.(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat. … (2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.(3) În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. … (4) În situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat. … (5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării." … Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) care reglementează universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 relative la dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Prevederile art. 24 şi art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, respectiv prin Decizia nr. 192 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea constatând că acestea sunt conforme atât cu dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi, cât şi cu art. 44 din Legea fundamentală, privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Totodată, cu privire la prevederile art. 3 din Legea nr. 1/2000, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, statuând că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”.Soluţia acestor decizii este valabilă şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu sunt incidente în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă fond funciar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește