DECIZIE nr. 12 din 10 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokâr Gâbor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Consauto” – S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu art. 21, 44 şi 45 din Constituţie, cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu art. 1 din primul protocol la Convenţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Consauto” – S.R.L. din Sighişoara într-o cauză având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva încheierii pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş privind constatarea dizolvării sale de drept.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 30 alin. (1) din legea criticată, care prevede sancţiunea dizolvării de drept a persoanelor juridice pentru neefectuarea "în termenul fixat de lege a preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare fiscală", încalcă art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, care pentru o societate comercială este constituit şi din denumire, emblemă, vad etc. şi nu pot fi valorificate în procedura lichidării, precum şi art. 1 din primul protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că sancţiunea instituită "conduce la desfiinţarea proprietăţii asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectării sau nerespectării lor, nu afectează cu nimic viaţa societăţii comerciale sau interesele fiscale ale statului". Alin. (2) al art. 30 care dispune asupra procedurii pronunţării unei hotărâri de către judecătorul delegat încalcă accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, "deoarece persoana juridică nu este parte în procedura în care se dă hotărârea judecătorească de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancţiunii, caz în care suntem în prezenţa unui proces inechitabil […]". Art. 31 alin. (1) încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi, în special, cele ale alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil "prin modul de reglementare a căii de atac, care este lăsată la îndemâna oricărei persoane interesate, fără reglementarea motivelor de recurs specifice, având în vedere că hotărârea de dizolvare este pronunţată în lipsa celui sau celor interesaţi şi fără trimitere la normele din dreptul comun privitoare la recurs". Acest text de lege este, de asemenea, contrar art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât instituţia dreptului la un recurs efectiv "trebuie privită şi acceptată ca fiind un mijloc eficace pentru realizarea dreptului pretins sau a interesului legitim, într-un cadru normativ precis şi sigur determinat". În sfârşit, autorul excepţiei consideră că atât art. 30 alin. (1) şi (2), cât şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 sunt contrare şi art. 45 din Constituţie, „deoarece se restrânge exerciţiul dreptului la liberă iniţiativă”, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile acolo prevăzute.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susţinerile privind încălcarea prin art. 30 alin. (1) din legea criticată a prevederilor art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că persoanele juridice supuse înregistrării au atât drepturi, cât şi obligaţii, iar sancţiunea nerespectării termenului imperativ stabilit pentru efectuarea acestor operaţiuni nu poate fi reţinută ca o încălcare a textului constituţional menţionat. În legătură cu susţinerile privind alin. (2) al art. 30, instanţa de judecată apreciază că nerespectarea procedurii privind citarea unei părţi în proces poate fi invocată în calea de atac extraordinară a recursului, şi nu printr-o excepţie de neconstituţionalitate. În opinia instanţei de judecată, şi excepţia referitoare la art. 31 alin. (1) din lege este neîntemeiată, întrucât: normele de procedură civilă se aplică şi în procedurile jurisdicţionale, astfel că legiuitorul nu trebuia să prevadă în Legea nr. 359/2004 aplicarea Codului de procedură civilă; art. 304^1 din acelaşi cod nu este limitat la motivele de casare enunţate la art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. În sfârşit, instanţa de judecată consideră că argumentele expuse sunt valabile şi pentru respingerea susţinerilor privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie sau cu privire la un regim sancţionator similar, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale. Astfel, în esenţă, consideră că instituirea sancţiunii prevăzute la art. 30 alin. (1) din lege este în deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol creează, în cazurile strict reglementate, premisele necesare respectării dreptului la un proces echitabil. Mai arată că art. 31 alin. (1) este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 129, precum şi că atât art. 30 alin. (1) şi (2), cât şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă prevăzute de art. 45 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, al căror cuprins este următorul:– Art. 30 alin. (1) şi (2): "(1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. […]; … – Art. 31 alin. (1): "Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3). […]."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale: art. 44 privind "Dreptul de proprietate privată"; art. 21 privind "Accesul liber la justiţie"; art. 45 referitor la "Libertatea economică" şi art. 53 cu privire la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Protecţia proprietăţii", precum şi ale art. 13 din Convenţie, care dispune în legătură cu "Dreptul la un recurs efectiv".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Prin Legea nr. 359/2004 se instituie procedura de înmatriculare în registrul comerţului şi de înregistrare fiscală a comercianţilor, cărora li se eliberează certificatul de înregistrare ce cuprinde şi codul unic de înregistrare. Acest din urmă document atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal. Legea mai prevede că vechile forme de certificate de înmatriculare şi de înregistrare fiscală trebuie preschimbate până la un anumit termen, sub sancţiunea dizolvării de drept a persoanei juridice, constatată prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În opinia autorului excepţiei această sancţiune cuprinsă în art. 30 alin. (1) şi (2) din lege „conduce la desfiinţarea proprietăţii asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectării sau nerespectării lor, nu afectează cu nimic viaţa societăţii comerciale sau interesele fiscale ale statului”. Se susţine că se încalcă astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, precum şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, „deoarece persoana juridică nu este parte în procedura în care se dă hotărârea judecătorească de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancţiunii, caz în care suntem în prezenţa unui proces inechitabil […]”.Curtea constată că susţineri de neconstituţionalitate asemănătoare, cu privire la un regim sancţionator similar, au mai fost formulate în alte cauze, în legătură cu dispoziţii de lege care instituiau astfel de obligaţii în sarcina societăţilor comerciale şi care, în opinia autorilor excepţiilor, afectau dreptul de proprietate. Astfel, de exemplu, prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 188 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, şi nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, s-a reţinut, în esenţă, că asemenea obligaţii nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci consecinţa încălcării unor dispoziţii de lege. Prin aceleaşi decizii, tot sub aspectul criticilor privind încălcarea dreptului de proprietate, a fost avută în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Sub acest aspect, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.Curtea nu poate reţine nici încălcarea, prin art. 30 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din lege, a art. 21 din Constituţie privind "Accesul liber la justiţie", deoarece, aşa cum aceasta a statuat în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, în situaţia în care sistemul procedural naţional cuprinde mai multe căi de atac, caracterul efectiv trebuie întrunit de fiecare dintre acestea şi de proces în ansamblul său. Nici faptul că textele de lege criticate nu menţionează motivele "de recurs specifice" nu poate fi reţinut ca o încălcare a prevederilor constituţionale menţionate, întrucât în această situaţie se aplică dreptul comun în materie, adică dispoziţiile Codului de procedură civilă.În sfârşit, Curtea nu constată existenţa vreunei contrarietăţi între prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din legea criticată şi prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la "Libertatea economică" şi ale art. 53 cu privire la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Consauto” – S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește