DECIZIE nr. 119 din 27 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Florea în Dosarul nr. 5.255/1999 al Tribunalului Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile, Ramona Maria Florea şi R.A.G.C.L. Medias, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 5.255/1999, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ramona Maria Florea cu ocazia soluţionării apelului introdus împotriva Sentinţei civile nr. 2.340 din 6 iunie 1999, pronunţată de Judecătoria Medias.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala, întrucât, pe de o parte, modifica o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, dispoziţiile acestei ordonanţe, nefiind încă aprobate prin lege de către Parlament, pot fi considerate „perimate” şi, în consecinţa, trebuie declarate neconstituţionale. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile ordonanţei contravin prevederilor art. 114 şi ale art. 58 alin. (1) din Constituţie. Se mai susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate, referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel, dacă nu au fost atacate, contravin prevederilor constituţionale ale art. 126 privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 47 privind dreptul la petiţionare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, susţine autorul excepţiei, „dacă în dosar nu sunt consemnate dezbaterile de fond şi nici nu sunt menţionate considerentele pentru care s-a pronunţat o anumită sentinta, cum poate fi cineva informat corect asupra unor elemente esenţiale dintr-un dosar?”.Tribunalul Sibiu, exprimandu-şi opinia, în urma solicitării Curţii Constituţionale, considera "ca pertinente aceste excepţii şi ca atare le susţine". De asemenea, instanţa de judecată apreciază ca efectele acestei ordonanţe constau îndeosebi în cheltuieli duble efectuate cu actele procedurale, în munca fără utilitate practica a salariaţilor instanţelor judecătoreşti, a căror activitate "s-a ingreunat în mod vadit asupra aspectului volumului", precum şi în "alte multe anomalii […]". În motivarea opiniei sale instanţa judecătorească evoca jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, menţionând deciziile nr. 61/1999 şi nr. 135/1999, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate privind aceasta ordonanţa.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, precizând ca asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 61/1999, statuand ca dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveşte perimarea ordonanţelor de urgenta neaprobate de Parlament, se precizează că nu exista nici o dispoziţie constituţională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea ordonanţelor de către Parlament.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă.Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 58 alin. (1) şi ale art. 114 din Constituţie. De asemenea, considera ca dispoziţiile din ordonanţa referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel, dacă nu au fost atacate, contravin prevederilor constituţionale ale art. 126 privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 47 privind dreptul la petiţionare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998. Pentru a ajunge la aceasta soluţie, Curtea a reţinut, în esenta, ca, potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.De asemenea, Curtea a apreciat ca motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constituţie, care prevede: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Acest principiu vizează timpul şi locul desfăşurării şedinţelor de judecată, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele şi modalităţile acestora sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt stabilite de lege. Înlăturarea obligaţiei de a motiva hotărârile, dacă acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exerciţiul dreptului de acces la informaţii de interes public şi, prin urmare, nu încalcă art. 31 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit." Datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instanţe nu sunt destinate publicităţii, pentru ca privesc doar părţile în cauza, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunoştinţa celor interesaţi prin orice mijloace legale. Părţile aflate în proces, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului, inclusiv la soluţia pronunţată de instanţa.Necomunicarea motivarii hotărârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Toate părţile procesului iau cunoştinţa de modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea faţă de soluţia instanţei de judecată prin exercitarea căilor de atac. Partea nemultumita, luând cunoştinţa de hotărârea pronunţată, o poate ataca cu apel sau cu recurs în termenul prevăzut de lege, după care i se comunică şi considerentele hotărârii, pe baza cărora ea îşi va motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanţa.Dispoziţiile ordonanţei nu contravin nici art. 47 din Constituţie, deoarece dreptul de petiţionare al cetăţenilor şi soluţionarea petitiilor de către autorităţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedură de urmat aparte faţă de cererile adresate justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluţionare a litigiilor de către instanţele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii.Considerentele şi soluţia din deciziile citate sunt valabile şi în cauza de faţa, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 contravin prevederilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită. Articolul 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţa judecătorească în vederea soluţionării plangerilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, articolul respectiv consacra dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti în materie civilă. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 conţin unele norme de modificare şi completare a Codului de procedura civilă referitoare la conţinutul hotărârilor judecătoreşti, la motivarea acestora, la cererea şi termenul de apel, la motivarea şi completarea apelului ori recursului. Potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, părţile în proces, nemultumite de soluţia instanţei de judecată, pot exercita căile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând să fie redactate după motivarea sentinţei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Florea în Dosarul nr. 5.255/1999 al Tribunalului Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește