DECIZIE nr. 119 din 23 septembrie 1999

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 12 noiembrie 1999
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 25 23/02/1999
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 81
ActulREFERIRE LALEGE 140 05/11/1996
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 58
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 166 21/10/1999
ActulREFERIT DEDECIZIE 167 21/10/1999
ActulREFERIT DEDECIZIE 202 25/11/1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal răspunde avocat Adriana Motatu pentru Adrian Baran. Lipseşte Ion Panait, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei arata ca acesta este un tânăr de 25 de ani, aflat la primul conflict cu legea penală. Apreciază, sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, ca instanţa, deşi suverana, este îngrădită de dispoziţiile alin. 3 al art. 81 din Codul penal, introduse prin Legea nr. 140/1996, care modifica structura textului de lege criticat prin adăugarea unei noi condiţii referitoare la „pedepsibilitate”, în abstracto.Deoarece aplicarea pedepsei se stabileşte de instanţa de judecată, iar nu de lege, considera, pe de o parte, ca scopul legii penale poate fi atins, în speta, fără privarea de libertate a inculpatului şi, pe de altă parte, ca art. 81 alin. 3 din Codul penal încalcă, îndeosebi, dispoziţiile constituţionale ale art. 49 alin. (1) şi (2) şi ale art. 123 alin. (1) şi (2). În final, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ridicate, deoarece considera ca motivele invocate nu sunt pertinente în cauza, modificarea legislativă a Codului penal excedand competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.323/1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran prin apărătorul sau.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 22 alin. (2), ale art. 23 alin. (1) şi (9), ale art. 49 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece constituie o ingradire a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, restrangerea nefiind proporţională cu situaţia care a determinat-o. De asemenea, se considera ca autorul excepţiei a fost supus unei pedepse degradante, nejustificandu-se privarea sa de libertate.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, dar considera ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal trebuie corelate cu modificările limitelor pedepselor stabilite prin Legea nr. 140/1996.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, "deşi nu exista nici un temei care să justifice concluzia ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin Constituţiei, […] limitarea ariei de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul infracţiunilor intenţionate, numai la acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 12 ani, este necesar să fie reevaluata faţă de pedepsele majorate prin Legea nr. 140/1996„.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile aparatorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au următoarea redactare: "Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală grava, viol şi tortura".Examinând excepţia, Curtea constata ca acest text de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea a pronunţat Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, retinand ca, deşi prin textul de lege criticat legiuitorul a restrâns aplicarea măsurii de individualizare a pedepsei, acesta nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 49. Prin excluderea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmărit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei vizează recunoaşterea în favoarea cetăţenilor a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, ceea ce justifica nu numai admisibilitatea aplicării unui regim juridic diferit, dar chiar necesitatea lui. Cu privire la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi s-a constatat ca suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsura de individualizare a executării pedepsei, astfel ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 49 din Constituţie. De asemenea, s-a mai arătat că nu poate fi reţinut nici argumentul ca între fapta săvârşită şi pedeapsa aplicată trebuie să existe un raport just, deoarece proportionalitatea, asa cum este consfintita de alin. (2) al art. 49 din Constituţie, priveşte restrangerea care are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi cetăţeneşti, iar nu restrangerea aplicării măsurii de suspendare condiţionată a executării pedepsei, impusa de necesitatea realizării unei politici represive mai ferme.Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", ale art. 23 alin. (1) şi (9), care consfinţesc inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei şi faptul ca pedepsele sunt stabilite şi aplicate numai "în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi ale art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, se constată că aceste critici nu sunt concludente în soluţionarea acestei excepţii, astfel că nu pot fi primite.În sfârşit, în legătură cu opinia instanţei de judecată, legată de "insuficienta" legii, în sensul că limita de 12 ani până la care poate fi acordată suspendarea condiţionată a executării pedepsei este necesar să fie reevaluata faţă de limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de Legea nr. 140/1996, Curtea constata ca, deşi reală, aceasta nu este totuşi o problemă de control de constituţionalitate a legii, ci este o problemă ce aparţine domeniului politicii penale, care intră în competenţa exclusiva a legiuitorului, singurul îndreptăţit sa modifice şi sa completeze dispoziţiile legale în vigoare, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x