DECIZIE Nr. 119 din 21 noiembrie 1995

Ioan Muraru – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Petrescu Marius împotriva Deciziei nr. 63, pronunţată la data de 20 iunie 1995 de către Curtea Constituţională.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 7 noiembrie 1995, în prezenta recurentului Petrescu Marius şi în lipsa celorlalte părţi legal citate – Consiliul Local al Comunei Fardea, Inspectoratul Şcolar Timiş, Institutul Politehnic Timişoara – şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când pronunţarea a fost amînată la 14 noiembrie 1995 şi apoi la 21 noiembrie 1995.CURTEA,examinînd actele şi lucrările dosarului, constata:Prin Decizia nr. 63 din 20 iunie 1995, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocată de reclamantul Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecătoriei Lugoj.Împotriva acestei decizii Petrescu Marius a declarat recurs, în esenta, pentru următoarele motive:În mod greşit s-a reţinut în decizie ca reclamantul ar fi solicitat să se constate neconstituţionalitatea celor două decrete în funcţie de Constituţia din anul 1952 şi de Constituţia din anul 1965, deoarece scopul urmărit este acela de a se constata neconstituţionalitatea acelor acte normative faţă de actuala Constituţie, considerindu-se ca altminteri dreptul de proprietate al statului s-ar putea constitui, pe baza acestor decrete, şi sub imperiul actualei Constituţii, astfel încât aplicarea decretelor respective s-ar putea face şi în prezent, cu toate ca, prin conţinutul lor, sunt contrare unor prevederi constituţionale. De aceea se solicita constatarea abrogării decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 începând cu data intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991 "fără a afecta drepturile constituite anterior acestei date în temeiul actelor normative anterioare, dacă aceste drepturi s-au constituit".Alt motiv de recurs se referă la invocarea, în decizia recurată, a prevederilor art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi a celor din art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, susţinându-se ca aceste texte legale ar fi contrare îndeosebi principiului separaţiei puterilor, precum şi art. 21 din Constituţie.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia fiind respinsă ca vadit nefondata, nu se cerusera punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi a Guvernului, s-au solicitat aceste puncte de vedere în scopul soluţionării recursului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia neîntemeiată şi recursul nefondat, deoarece:a) neconstituţionalitatea unor legi adoptate anterior Constituţiei din anul 1991 nu ar putea fi verificata de către Curtea Constituţională, deoarece "legea dispune numai pentru viitor", potrivit art. 15 alin. (2) din legea fundamentală; … b) nu este de competenţa Curţii verificarea constituţionalităţii Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966 în raport cu Constituţia din anul 1952 şi cu Constituţia din anul 1965, deoarece art. 43 pct. 15 teza a II-a din aceasta din urma constituţie stipula în mod expres ca numai Marea Adunare Naţionala hotărăşte asupra constituţionalităţii legilor; … c) cele doua decrete care fac obiectul excepţiei nu pot şi considerate ca abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît nu se mai aplica în prezent; … d) scopul urmărit prin excepţie – restituirea unor bunuri imobile – nu poate fi realizat pe aceasta cale, având în vedere prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora repararea abuzurilor regimului anterior este un domeniu rezervat legii; … e) recursul şi excepţia sunt contrare practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, asa cum a fost consacrată prin deciziile nr. 5/1995 şi nr. 36/1995. … Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEAexaminînd decizia atacată cu recurs, motivele de recurs, raportul întocmit în cauza şi concluziile procurorului, decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 raportate la prevederile constituţionale, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele:Motivele de recurs sunt neintemeiate.Susţinerea ca reclamantul nu ar fi solicitat constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966 în raport cu regimul constituţional anterior este inexactă, deoarece în cererea introdusă la instanţa se arata ca "Decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 trebuie considerate însă ca fiind neconstituţionale şi deci ilegale în raport cu prevederile Constituţiei României din 1952 şi respectiv, 1965, sub imperiul cărora au fost editate".În ceea ce priveşte interpretarea data de recurent în sensul că, în temeiul art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960, şi în prezent s-ar putea constitui proprietatea statului asupra unor bunuri, aceasta teza este contrară însuşi conţinutului normativ al articolului respectiv, care, referindu-se explicit doar la bunurile aflate în posesia statului anterior publicării sale, implicit este inaplicabil pentru bunurile intrate în aceasta posesie ulterior. Deci critica facuta se întemeiază pe o ipoteza imposibila şi contrară, de altfel, întregii practici de aplicare a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, de la instituirea lor.Nu poate fi reţinut nici motivul potrivit căruia dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi cele ale art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 sunt contrare principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece:– critica formulată excede obiectul excepţiei, fiind fără relevanta pentru soluţionarea ei;– însuşi recurentul arata ca prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992 nu îl privesc, întrucît considera ca dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu nu s-a constituit.Sensul prevederii art. 21 din Constituţie este acela al posibilităţii oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime şi nicidecum acela ca introducerea unei acţiuni în justiţie trebuie să conducă în mod obligatoriu la admiterea acesteia.Faţa de considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23, 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale,C U R T E AÎn numele legiiD E C I D E:Respinge recursul declarat de Petrescu Marius împotriva Deciziei nr. 63, pronunţată de Curtea Constituţională la data de 20 iunie 1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 21 noiembrie 1995.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește