DECIZIE Nr. 119 din 16 noiembrie 1994

Vasile Gionea – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorIon Filipescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Gurgu Ion împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 76 din 13 iulie 1994. La apelul nominal au răspuns Gurgu Ion şi Schiopu Toader. Procedura legal îndeplinită. Faţa de declaraţia părţilor că nu au cereri de formulat, preşedintele completului de judecată acorda cuvintul recurentului Gurgu Ion. Gurgu Ion susţine recursul astfel cum a fost formulat în scris şi solicita admiterea şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepţiei. Schiopu Toader este de acord cu admiterea recursului. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, deoarece textele contestate nu contravin prevederilor constituţionale ci, dimpotriva, potrivit art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele : Prin Decizia nr. 76 din 13 iulie 1994, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. a) şi c) şi ale alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vânătoarea, invocată de Schiopu Toader şi Gurgu Ion în Dosarul nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste. Împotriva aceste decizii Gurgu Ion a declarat recurs, solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei în sensul admiterii excepţiei deoarece: dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 26/1976 nu se corelează cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie; este sunt incompatibile cu art. 37 alin. (1) din Constituţie; este inexactă concluzia primei instanţe ca animalele sălbatice, indiferent de categoria proprietăţii de care aparţin – publică sau privată – sunt protejate de dispoziţiile art. 41 şi ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie. Examinînd decizia criticata, motivele de recurs invocate, dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 26/1976, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca recursul nu este întemeiat. Prima critica facuta prin recurs, în sensul că "aplicarea sancţiunii închisorii unui om pentru ca a vinat un iepure salbatic" nu se corelează cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi primită deoarece dispoziţiile constituţionale invocate, potrivit cărora "nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", nu sunt concludente în speta. Într-adevăr, asa cum se prevede în art. 16 pct. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, termenul de tortura nu se referă la "durerea ori suferinţele rezultind exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele", astfel cum corect s-a reţinut prin decizia primei instanţe. Cea de-a doua critica este, de asemenea, neîntemeiată deoarece, pe de o parte, art. 37 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere asocierea în scopul săvârşirii de infracţiuni, iar, pe de altă parte, sancţionarea mai aspra în situaţia în care infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 26/1976 este săvârşită de doua sau mai multe persoane împreună – art. 32 alin. 2 lit. b) din aceeaşi lege – se justifica prin pericolul social sporit pe care-l reprezintă astfel de fapte. Nici cea ce-a treia critica adusă deciziei, referitoare la faptul ca animalele sălbatice nu ar fi protejate de dispoziţiile art. 41 şi ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, nu este fondată. Instanţa de fond a constatat ca instituirea unor reguli privind economia vinatului şi vânătoarea, inclusiv a unor sancţiuni penale în cazul nerespectării lor, astfel cum prevede art. 32 din Legea nr. 26/1976, nu poate fi considerată ca neconstitutionala, fiind în concordanta cu alin. (6) al art. 41 din Constituţie, potrivit căruia dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi cu art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, în temeiul căruia statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Concluzia instanţei de fond este corecta întrucît, chiar dacă Legea nr. 26/1976 a fost adoptată anterior Constituţiei, ea cuprinde, cel puţin în prevederile contestate, norme cu caracter penal, de natura a preveni şi contracara braconajul cu efecte dăunătoare imediate şi pe termen lung, norme inerente societăţii contemporane, indiferent de regimul politic, ce se înscriu în spiritul valorilor ocrotite şi de noua Constituţie. A se admite teza recurentului în sensul că animalele sălbatice pot fi vânate de oricine şi în orice condiţii şi ca cei care încalcă regimul vinatorii nu pot fi, sub nici o formă, traşi la răspundere penală, ar insemna să se nege una dintre sarcinile importante ce revin statului, prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, referitoare la ocrotirea mediului înconjurător, care, evident, cuprinde şi economia vinatului potrivit Legii nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător şi insesi legii ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Examinînd şi din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel încât recursul urmează a fi respins. Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Gurgu Ion împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 76 din 13 iulie 1994. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 1994. p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,acad.prof.dr.doc. Ion FilipescuMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește