DECIZIE nr. 117 din 24 aprilie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepţie ridicată de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal a răspuns autorul excepţiei, prin consilier juridic Ştefan Panaitescu, precum şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătraşcu.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia, deoarece considera ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, ca ordonanţa în ansamblu contravine prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4) şi ca prevederile art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din ordonanţa încalcă dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 145/1997.Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicita respingerea excepţiei ridicate, întrucât Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, fiind depusa la Parlament spre aprobare, produce efecte şi este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.279.1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepţie ridicată de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4), deoarece „acest act normativ a funcţionat şi funcţionează şi în prezent în mod ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României […]”. De asemenea, se considera ca art. 10 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi (3) şi art. 24 din ordonanţa încalcă dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 145/1997 şi totodată se apreciază ca „prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 trebuie adaptate dispoziţiilor Legii nr. 145/1997, şi nu invers”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, prin dispoziţiile nominalizate, nu încalcă dispoziţiile art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se considera totodată că nu este încălcat dreptul la ocrotirea sănătăţii, aceasta ordonanţa reglementand modul de organizare a activităţii de asistenţa socială într-un domeniu distinct, şi anume cel al transporturilor.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se arata, în esenta, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „În cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă […]”, acestea intrand „în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament”, iar dacă „Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu”. În alegerea procedurii de legiferare a măsurilor stabilite prin reglementările propuse, respectiv pe calea adoptării ordonanţei de urgenta, s-a avut în vedere existenta „cazului excepţional” la care face referire art. 114 alin. (4) din Constituţie, apreciindu-se ca în categoria situaţiilor de fapt ce constituie cazuri excepţionale se încadrează şi situaţia prevăzută în Nota de fundamentare a proiectului de ordonanţa de urgenţă, referitoare la unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor, care, „începând cu luna octombrie 1998”, nu mai aveau asigurata „finanţarea nici pentru salarii, nici pentru cheltuieli materiale”, datorită „modului de finanţare din anul 1998 din fondul asigurărilor sociale de sănătate administrat de Ministerul Sănătăţii”, ceea ce a condus la „mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor”. Aceste perturbari în asigurarea modului de finanţare a unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor, se susţine în Nota de fundamentare a proiectului, au avut drept consecinţa „scăderea nivelului de asistenţa medicală acordată personalului care concura la siguranţa circulaţiei şi navigaţiei”, fiind astfel aduse grave atingeri interesului public de a se asigura „securitatea călătorilor şi a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare şi cu metroul”, ceea ce a impus urgenta adoptării reglementărilor propuse prin proiect. În ceea ce priveşte „aspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor faţă de Ministerul Transporturilor”, se apreciază ca „acestea nu constituie aspecte de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Constituţie invocate, ci vizează modul de corelare a dispoziţiilor din cuprinsul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, referitoare la funcţionarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispoziţiile privind autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997„.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 în ansamblu, precum şi ale art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din aceeaşi ordonanţa.I. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998, contravine următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";– Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, se constată că prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, retinand în esenta că nu sunt infrante prevederile art. 33 alin. (3) din Constituţie prin aceea ca ordonanţa criticata (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale privind un anumit sector al asistenţei medicale şi al asigurărilor sociale pentru boala, prin care sunt stabilite pe baza principiilor din legea generală (Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997) măsuri de protecţie şi ocrotire a sănătăţii în situaţii specifice. Efectuarea transporturilor de călători şi mărfuri în depline condiţii de siguranţă a circulaţiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică de specialitate pentru personalul cu atribuţii de siguranţă circulaţiei şi navigaţiei, cat şi pentru asistenţa medicală curenta acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat aceasta ordonanţa de urgenţă chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant ca ordonanţele de urgenta, spre deosebire de ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare potrivit alin. (1) al art. 114 din Constituţie, pot fi adoptate şi în domeniul legilor organice. În aceste condiţii nu au relevanta sub aspectul contenciosului de constituţionalitate nici împrejurarea ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferita de cea a Legii nr. 145/1997, care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul ca până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient ca ordonanţa de urgenţă a fost depusa spre aprobare la Parlament.Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 16 ianuarie 2001 s-a mai reţinut, de asemenea, că nu este intemeiata nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanţa de urgenţă nu are la baza existenta unui "caz excepţional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în Nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta justifica existenta cazului excepţional şi răspunde totodată exigenţelor stabilite de Curtea Constituţională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi urgenta reglementării pentru aprecierea constituţionalităţii ordonanţelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă, între altele, ca aplicarea Legii nr. 145/1997 „a condus la mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor […], consecinţa fiind scăderea nivelului de asistenţa medicală acordată personalului care concura la siguranţa circulaţiei şi navigaţiei. În aceste condiţii, securitatea coletelor şi a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare şi cu metroul este periclitata, existând riscul de a se produce evenimente grave şi accidente în procesul de transport”.Considerentele pe care s-a bazat soluţia anterioară a Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În legătură cu critica adusă ordonanţei privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.II. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine totodată ca prevederile art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 încalcă dispoziţiile art. 89 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.Curtea constata ca aceasta critica de neconstituţionalitate nu poate fi primită, deoarece contenciosul constituţional priveşte examinarea conformitatii dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepţie ridicată de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește