DECIZIE nr. 117 din 18 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 7 lit. a) ultima liniuţa din ordonanţa



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 7 lit. a) ultima liniuţa din ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială „PAN CAR” – S.R.L. din Fundulea în Dosarul nr. 1.512/2002 al Tribunalului Calarasi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază ca textele de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind incalcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.512/2002, Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor „şi în special art. 7 lit. a) alin. ultim din O.G. nr. 58/2000”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „PAN CAR” – S.R.L. din Fundulea într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva unui proces-verbal de sancţionare contravenţională emis în temeiul ordonanţei criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prin textul pe care îl conţine, Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 este neconstitutionala în totalitate, deoarece este lt; lt;vadit partinitoare gt; gt;, incalcand prevederile art. 16 alin. (2), potrivit cărora lt; lt;Nimeni nu este mai presus de lege gt; gt;”, precum şi prin aceea ca ordonanţa criticata „a fost emisă într-un domeniu în care exista deja o reglementare, şi anume Legea nr. 98/1994„, contrarietatea faţă de aceleaşi dispoziţii din Constituţie constând în „faptul ca lasă autorităţilor un cadru foarte general privind normele de igiena şi nemaiaplicand o lege”. Se mai susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000, „şi implicit art. 7 lit. a) alin. ultim", fiind emisă ulterior Legii nr. 98/1994, are ca efect „punerea în umbra a puterii şi valorii normei de drept care se numeşte Lege” şi, în consecinţa, încalcă art. 51 din Constituţie. În sfârşit, se considera ca dispoziţiile criticate ingradesc activitatea economică şi asigurarea existenţei unei economii de piaţa, ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a).Tribunalul Calarasi apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă nici prevederile art. 16 din Constituţie şi nici alte prevederi constituţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata următoarele: Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 modifica şi completează Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, astfel ca, potrivit art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile sale se incorporeaza de la data intrării în vigoare a acestei din urma ordonanţe, devenind art. 7 lit. a) ultima liniuţa din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992; art. 16 alin. (2) din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nefiind aplicabil societăţilor comerciale; Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igiena şi sănătate publică reprezintă o lege-cadru, în timp ce prevederea referitoare la obligaţia producătorului de a asigura în producţie condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare reprezintă o norma specială, aplicabilă într-un anumit domeniu; ordonanţa criticata a fost adoptată în temeiul unei delegari legislative dispuse prin Legea nr. 206/1999 şi normele pe care le conţine sunt de nivelul legii, asa încât nu se încalcă art. 51 din Constituţie; măsurile dispuse prin ordonanţa au ca scop protecţia consumatorilor, iar faptul ca activitatea de producţie, ca orice alta activitate economică, trebuie să se conformeze anumitor reguli nu înseamnă o restrangere a activităţii şi nu contravine art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 7 lit. a) alineatul ultim din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000, nu sunt contrare art. 16 alin. (2), art. 51 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 alin. (2), se arata ca acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii identice, iar în cauza legiuitorul stabileşte anumite condiţii igienico-sanitare ce trebuie îndeplinite de producători pentru protecţia consumatorului, deci situaţia producătorilor este diferita de cea a consumatorilor. Asadar, art. 16 alin. (2) din Constituţie nu este încălcat, după cum nu este încălcat nici art. 51, întrucât prin aplicarea normelor igienico-sanitare se realizează tocmai îndatorirea fundamentală a respectării supremaţiei Constituţiei, consacrată de acest text constituţional. În sfârşit, existenta unui alt act normativ care reglementează în acelaşi domeniu ca şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, precum şi dispoziţiile art. 7 lit. a) ultima liniuţa din ordonanţa, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 7 lit. a) ultima liniuţa: "Agenţii economici sunt obligaţi:a) producătorii: […] … – să asigure în producţie condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 16 alin. (2), art. 51 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevăd:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:În esenta, în opinia autorului excepţiei, Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, care modifica şi completează Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, este atât în integralitate, cat şi prin dispoziţiile art. 7 lit. a) ultima liniuţa „vadit partinitoare” şi are ca efect „punerea în umbra a puterii şi valorii normei de drept care se numeşte Lege”, întrucât a fost emisă într-un domeniu în care exista deja o reglementare, şi anume Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igiena şi sănătate publică. Astfel, se considera ca sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”, precum şi cele ale art. 51, conform cărora „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”În legătură cu aceste sustineri Curtea observa ca, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, modificată şi completată prin ordonanţa criticata, „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejeaza cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neingradit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori”. Reglementarea prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 a unor obligaţii ce revin agenţilor economici în calitate de producători, între care şi cea prevăzută de art. 7 lit. a) ultima liniuţa, constând în asigurarea în producţie de condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare, este chiar în sensul protejării cetăţenilor. Asa fiind, Curtea urmează sa respingă ca neîntemeiată critica referitoare la încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile de lege ce formează obiectul controlului de constituţionalitate se stabilesc măsuri de protecţie a consumatorilor, care nu contravin obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Curtea urmează sa respingă şi susţinerile potrivit cărora ordonanţa criticata este "vadit partinitoare" şi a fost emisă într-un domeniu deja reglementat prin Legea nr. 98/1994, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”. Dispoziţiile art. 16 din Constituţie privesc egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără a include şi persoanele juridice; or, în prezenta cauza, încălcarea acestora este invocată de o societate comercială.În sensul celor arătate s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.În sfârşit, Curtea constata ca Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 nu contravine nici dispoziţiilor art. 51 din Constituţie, referitoare la „Respectarea Constituţiei şi a legilor”, întrucât ordonanţa a fost emisă în temeiul unei delegari legislative dispuse prin Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi, de altfel, a şi fost aprobată prin Legea nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 7 lit. a) ultima liniuţa din ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială „PAN CAR” – S.R.L. din Fundulea în Dosarul nr. 1.512/2002 al Tribunalului Calarasi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește