DECIZIE nr. 117 din 11 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicată de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican în Dosarul nr. 5.615/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal răspund: Viorica Stretenie, în calitate de autoare a excepţiei, precum şi Elena Iacob, Victor Lica, Parohia Militari II, Parohia Sfanta Vineri Colentina, Constantin Preda, Corneliu Ursachi, Societatea Comercială "Viadi Exim" – S.R.L., Ion Visan, Florentin Viorel Zimta şi reprezentantul Băncii Naţionale a României, consilier juridic Mariana Rosca, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autoarea excepţiei, Viorica Stretenie, solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea şi inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi celor privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Elena Iacob, Victor Lica, Parohia Militari II, Parohia Sfanta Vineri Colentina, Constantin Preda, Corneliu Ursachi, Societatea Comercială "Viadi Exim" – S.R.L., Ion Visan şi Florentin Viorel Zimta solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi argumente invocate de autorii excepţiei.Reprezentantul Băncii Naţionale a României, apreciind că nu exista neconcordanta între textul de lege criticat şi prevederile constituţionale pretins incalcate, solicita respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 este constituţional, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.615/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicată de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate impun o scădere valorică a creanţelor pe care deponentii le deţin împotriva băncilor falite şi, în consecinţa, se produce o expropriere a creditorilor, fiind incalcate astfel dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea şi inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi cele privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata că nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, deoarece acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca "dispoziţiile legale criticate nu numai ca sunt constituţionale, dar realizează şi o protecţie sporită a deponentilor băncilor falite, întrucât le asigura acestora o sursa sigura de recuperare (chiar şi parţială) a creanţelor".Preşedintele Senatului nu a transmis punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, dispoziţii introduse prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, care au următorul conţinut: „Nici o dobânda ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanţelor asupra băncii debitoare de la data deschiderii procedurii.” Prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, titlul legii criticate a fost modificat, devenind: Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca prevederile legale criticate încalcă următoarele dispoziţii constituţionale:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 41 alin. (1)-(3) şi alin. (7)-(8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. […] … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 135 alin. (1) şi (6) "(1) Statul ocroteşte proprietatea […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi nu instituie privilegii sau discriminări. Interdicţia adaugarii de dobânzi sau cheltuieli la creanţele asupra băncii debitoare, de la data deschiderii procedurii, priveşte toţi deponentii unei bănci, fără a distinge în funcţie de valoarea ori natura depozitului în lei sau în valută.Curtea nu poate retine nici susţinerea privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2) care consacra principiile garantarii dreptului de proprietate şi ocrotirii proprietăţii private, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) referitoare la ocrotirea de către stat a proprietăţii, respectiv inviolabilitatea proprietăţii private, deoarece depozitul bancar constituie o varietate a depozitului neregulat, prin efectul sau având loc transferul dreptului de proprietate, asupra sumelor depuse, de la deponent la depozitar, primul rămânând doar titularul unui drept de creanta. Rezultă ca autorii excepţiei confunda notiunile "drept de proprietate" şi "drept de creanta".În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a încălcării dispoziţiilor alin. (3), (7) şi (8) ale art. 41 din Legea fundamentală, Curtea constata ca acestea nu au incidenţa în cauza, întrucât prin reglementarea legală supusă controlului de constituţionalitate nu se dispune măsura exproprierii pentru cauza de utilitate publică şi nici cea a confiscării în ceea ce priveşte depozitele bancare.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicată de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican în Dosarul nr. 5.615/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește