DECIZIE nr. 115 din 21 septembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, excepţie ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caraş-Severin.La apelul nominal se constata lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, sustinand ca prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 47/1997, nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, pentru ca se referă la categorii diferite de persoane, care realizează venituri din cultivarea terenului aflat în proprietate sau din efectuarea altor activităţi autorizate. Se considera, de asemenea, că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât dreptul la ocrotirea sănătăţii nu echivaleaza cu gratuitatea acestuia, legiuitorul având dreptul de a institui un regim juridic diferit pentru categoriile de persoane care realizează şi alte venituri în afară salariului. În final se apreciază ca textele atacate nu contravin nici dispoziţiilor art. 43 din Constituţie, deoarece drepturile la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială nu sunt acordate automat tuturor cetăţenilor, fiind în atributia legiuitorului de a le stabili diferenţiat, în raport cu situaţia materială a beneficiarilor. De asemenea, se arata că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât nu este vorba de restrangerea unor drepturi, ci de neacordarea lor prin lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 aprilie 1999 Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994 şi modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 47/1997. Excepţia a fost ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999, având ca obiect contestaţia introdusă împotriva Deciziei nr. 9.224/1998 a Direcţiei de muncă şi protecţie socială a judeţului Caraş-Severin, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului de şomaj.Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991, prin care sunt excluse de la beneficiul ajutorului de şomaj sau al ajutorului de integrare profesională persoanele care deţin o anumită suprafaţa de teren agricol ori realizează, din alte surse, un anumit venit, încalcă normele constituţionale înscrise în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice; art. 33 alin. (1) şi (3), referitoare la garantarea ocrotirii sănătăţii; art. 43, referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de protecţie socială de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent; şi art. 49, referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se susţine ca, prin textele atacate, sunt incalcate aceste prevederi constituţionale, pentru ca persoanele excluse în mod discriminatoriu de la beneficiul ajutorului de şomaj sau al ajutorului de integrare profesională sunt private şi de drepturile ori facilităţile prevăzute la art. 10, 11, art. 14 alin. (2) şi (3), art. 15 şi 16 din Legea nr. 1/1991, şi anume cele referitoare la: participarea la cursuri de calificare, recalificare ori de perfecţionare; repartizarea în munca după absolvirea acestor cursuri; asistenţa medicală gratuita şi compensarea unei părţi din preţul medicamentelor; recunoaşterea vechimii în munca; respectiv la drepturi de asigurări sociale.Instanţa nu şi-a exprimat opinia, considerând ca prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a putea formula şi transmite punctele lor de vedere.În punctul de vedere transmis de Guvern se apreciază ca excepţia este nefondata, întrucât condiţionarea acordării unor drepturi de protecţie socială, precum dreptul la ajutor de şomaj sau la ajutor de reintegrare profesională, de nedetinerea în proprietate a unor terenuri agricole cu o anume suprafaţa, ce pot constitui surse de venituri, nu contravine prevederilor art. 43 din Constituţie, constituind un drept firesc al legiuitorului de a stabili condiţiile în care cetăţenii sunt exceptaţi de la acordarea acestor ajutoare. Se considera, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie referitoare la protecţia proprietăţii private, făcându-se referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 151/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, prin care s-a stabilit ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 47/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 4 septembrie 1997.Art. 6. alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991, republicată şi modificată, are următorul cuprins: „(1) Nu beneficiază de ajutor de şomaj sau de ajutor de integrare profesională:a) persoanele care deţin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole în suprafaţa de cel puţin 20.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de cel puţin 40.000 mp în zonele montane" ; … b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea unor activităţi autorizate în condiţiile prevăzute de lege şi care obţin pe aceste cai un venit de cel puţin 20% din câştigul salarial mediu net pe economie în vigoare la data stabilirii drepturilor." … Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece exceptează de la acordarea ajutorului de şomaj şi a ajutorului de integrare profesională anumite categorii de cetăţeni, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (1) şi (3), art. 43 şi 49 din Constituţie.Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991, raportate însă la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, retinand ca textul criticat este conform prevederilor referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular. Aceasta jurisprudenta îşi păstrează actualitatea, neexistand elemente noi de natura sa impună schimbarea practicii Curţii.Examinând susţinerile autorului excepţiei cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, Curtea retine ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 sunt constituţionale pentru următoarele motive:Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a acestora în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice. Sub acest aspect Curtea Constituţională a reţinut în mod constant ca "Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit" (Decizia nr. 49/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998).Situaţia cetăţenilor care nu au putut obţine un loc de muncă ori l-au pierdut fără voia lor şi nu realizează nici un fel de venituri este evident complet diferita de cea a celor care, deşi nu au loc de muncă din aceleaşi motive, deţin totuşi terenuri agricole, producătoare de mijloace de subzistenta, ori au surse de venituri proprii sau realizează venituri din activităţi autorizate. Determinarea suprafeţei de teren agricol ori a nivelului venitului realizat în raport cu care operează exceptarea de la acordarea ajutorului de şomaj şi a celui de integrare profesională constituie o opţiune a legiuitorului şi depinde şi de posibilităţile financiare ale statului, într-o anumită perioada, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială.Curtea constata ca textul criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (3) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala şi recuperare, deoarece aceste norme nu impun gratuitatea asistenţei medicale şi nici măsuri de asigurări sociale identice pentru toate categoriile de cetăţeni. Acordarea de gratuităţi ori a altor facilităţi depinde de voinţa legiuitorului, cu condiţia ca, în situaţii identice, cetăţenilor să le fie acordate drepturi identice.De asemenea, se constată că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 43 din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent [alin. (1)], precum şi la dreptul cetăţenilor la pensie, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege [alin. (2)]. Întinderea acestor măsuri şi ajutoare este determinata de puterea economico-financiară a statului, iar împărţirea mijloacelor limitate între categoriile de cetăţeni aflaţi în situaţii diferite trebuie facuta în mod diferenţiat. Exceptarea de la beneficiul unor drepturi a categoriilor de cetăţeni aflaţi în mai mica nevoie nu înseamnă neîndeplinirea obligaţiei constituţionale.În sfârşit, nu este justificată nici susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textele de lege criticate nu restrang exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, prevăzute în cuprinsul cap. II din titlul II al legii fundamentale, ci exceptează unele categorii de cetăţeni de la beneficiul unor drepturi acordate altora, care se afla într-o situaţie diferita. Nu este vorba deci de restrangerea, ci de neacordarea prin lege a unor drepturi.Pentru aceste considerente, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă.Faţa de cele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, excepţie ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caraş-Severin.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește