DECIZIE nr. 115 din 18 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Casa judeteana de pensii Bistrita-Nasaud în dosarele nr. 5/F/1999 şi nr. 38/F/2000 ale Tribunalului Bistrita-Nasaud.La apelul nominal lipsesc toate părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 285C/2002 şi nr. 286C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 286C/2002 la Dosarul nr. 285C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 21 aprilie 2002, pronunţate în dosarele nr. 5/F/1999 şi nr. 38/F/2000, Tribunalul Bistrita-Nasaud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Casa judeteana de pensii Bistrita-Nasaud, creditoare în doua cauze comerciale ce au ca obiect soluţionarea cererilor de suspendare a procedurii falimentului faţă de debitoarea Societatea Comercială „Agroindustriala” – S.A. Jelna.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1). Astfel, considera ca suspendarea procedurii falimentului la care s-a depus oferta de achizitionare a pachetului majoritar de acţiuni creează o situaţie privilegiată instituţiilor publice implicate, în speta Agenţia Domeniilor Statului, în defavoarea celorlalte categorii de creditori, care nu au posibilitatea de a-şi exprima acordul cu privire la privatizare şi care nu şi-ar mai putea indestula creanţele din banii rezultaţi în urma acestei proceduri.Tribunalul Bistrita-Nasaud, insusindu-şi motivarea autorilor excepţiei, considera ca art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 este neconstitutional. În acest sens, susţine ca textul de lege criticat aduce atingere şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece „nici Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 şi nici legile specifice privind privatizarea societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului (cum sunt Legea nr. 268/2001 şi Legea nr. 137/2002) nu conţin dispoziţii referitoare la recuperarea creanţelor tuturor creditorilor, în afară de unele scutiri ori eşalonări ale creanţelor bugetare”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, arata ca suspendarea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, în cazurile prevăzute la art. III, este o măsura temporară, luată de judecătorul-sindic "până la privatizarea societăţii sau pentru o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri temeinic justificate", măsura ce se înscrie în limitele statuate în art. 49 din Constituţie cu privire la restrangerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale. De asemenea, considera ca, în cazul în care societatea comercială este privatizata prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, închiderea procedurii poate fi dispusă de către judecătorul-sindic numai în condiţiile prevăzute în contractul de privatizare, care trebuie să cuprindă clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societăţii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutită de la plata obligaţiilor bugetare. Guvernul mai retine ca nici critica de neconstituţionalitate a art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 în raport cu art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este intemeiata, deoarece textul legal criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate şi nu creează o situaţie discriminatorie între diferiţii titulari ai acestui drept în ceea ce priveşte protecţia juridică a acestui drept real. În acest sens se arata ca creditorii se pot adresa instanţelor judecătoreşti pentru satisfacerea creanţelor, imediat ce suspendarea procedurii a încetat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare: "(1) Exerciţiul acţiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, faţă de societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistrează obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenţa contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creşterea atractivităţii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.(2) Suspendarea va fi pronunţată de instanţa competenţa pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an. … (3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară. … (4) În urma privatizării societăţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecătorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor." … În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."– Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." … Examinând excepţia, Curtea retine ca autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate creează un regim discriminatoriu între diferitele categorii de creditori ai societăţilor agricole aflate în procedura falimentului, prin avantajarea Agenţiei Domeniilor Statului, care preia sumele de bani rezultate în urma procedurii privatizării, procedura asupra căreia ceilalţi creditori nu au posibilitatea să îşi exprime acordul. Curtea observa, de asemenea, ca Tribunalul Bistrita-Nasaud extinde critica de neconstituţionalitate. Astfel, considera ca, în contextul lipsei unor prevederi legale care să reglementeze modul de recuperare a creanţelor de către toţi creditorii, textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Aceste argumente nu pot fi primite. Din analiza textului de lege supus controlului, Curtea retine ca acesta este un text de procedura, deci fără efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat ca „Suspendarea exercitării acţiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, dat fiind ca, prin însăşi natura ei, această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanţa competenţa, pe o perioadă limitată, potrivit art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 după constatarea de către judecător a îndeplinirii condiţiilor prevăzute în alin. (1) al aceluiaşi articol […]”. Totodată, s-a arătat ca „procedura suspendată pe cale judiciară urmează a se închide tot pe cale judiciară fie în condiţiile prevăzute de art. 117 şi următoarele din Legea nr. 64/1995 – dacă nu s-a realizat privatizarea -, fie în condiţiile prevăzute de art. III alin. (4) din ordonanţa criticata, în urma privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni”. De asemenea, Curtea a reţinut în decizia sa ca „titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii faţă de societatea comercială ajunsă în stare de incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, să-şi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societăţii privatizate”.Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 în raport cu art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că, prin Decizia nr. 273 din 22 octombrie 2002, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, arătând ca aceste dispoziţii constituţionale nu au incidenţa, textul de lege criticat vizând exclusiv procedurile prevăzute de Legea nr. 64/1995 în caz de insolventa a debitorilor comercianţi aflaţi în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele disponibile. Asa fiind, suspendarea acestor proceduri nu aduce atingere dreptului de proprietate al titularilor creanţelor, putând doar sa determine întârzierea realizării acestor drepturi. Pentru aceleaşi considerente s-a arătat că nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular.În sfârşit, Curtea observa ca în speta nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, ci de una de interpretare şi aplicare a legii, care însă intră în competenţa instanţei de judecată, judecătorul-sindic putând pronunţa închiderea procedurii în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. 64/1995.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Casa judeteana de pensii Bistrita-Nasaud în dosarele nr. 5/F/1999 şi nr. 38/F/2000 al Tribunalului Bistrita-Nasaud.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește