DECIZIE nr. 115 din 15 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 6.153/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepţiei, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.116D/2006, excepţie ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 5.297/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Răspunde autoarea excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.415D/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 5.277/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar, precum şi părţile Ion Verzescu şi Dumitra Verzescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 2.415D/2006, nr. 2.116D/2006 şi nr. 2.101D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.415D/2006 şi nr. 2.116D/2006 la Dosarul nr. 2.101D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 45 alin. (5), astfel cum a fost motivată în faţa instanţei de judecată, şi solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe în ce măsură prevederile legale criticate sunt aplicabile unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. De asemenea, depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei, arată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 14 septembrie 2006, din 11 septembrie 2006 şi din 6 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 6.153/300/2006, nr. 5.297/302/2006 şi nr. 5.277/302/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Elena Horodniceanu în cauze având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil-construcţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, deoarece declară prescriptibil dreptul la acţiune în materia constatării nulităţii absolute şi validează în acest mod acte juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate şi, prin mai multe decizii, s-a statuat că acesta este constituţional.Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate recunosc dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen instituit în scopul evitării unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai mult cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. De asemenea, se arată că imprescriptibilitatea, consfinţită cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.De asemenea, prin Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, analizând textul de lege criticat prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi cu o motivare identică, Curtea a constatat că aceste susţineri nu sunt întemeiate, pentru considerentele acolo reţinute.Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În prezenta cauză, autoarea excepţiei solicită Curţii Constituţionale să stabilească în ce măsură prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”, astfel încât cererea nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa instanţelor de judecată, singurele în măsură a realiza interpretarea şi aplicarea legii în speţa dedusă judecăţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 6.153/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi în dosarele nr. 5.297/302/2006 şi nr. 5.277/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește