DECIZIE nr. 115 din 11 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul de procedură civilă şi ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul de procedură civilă şi ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Ionel Vandici în Dosarul nr. 7.889/2000 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte prevederile art. 616 din Codul de procedură civilă, se arata ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi se solicita respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.889/2000, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Ionel Vandici într-un litigiu având ca obiect o cerere de divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 616 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 51, art. 58 alin. (1), art. 72, art. 123 alin. (1) şi (2) şi ale art. 125 alin. (2) şi (3) din Constituţie, deoarece "sunt prea permisive în cadrul unei proceduri speciale – divorţul – şi nu limitează puterea judecătorească, atunci când aceasta este chemată sa spună dreptul". Totodată se susţine ca prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea fundamentală, fără însă a se arata în ce consta motivul de neconstituţionalitate.Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte invocarea neconstitutionalitatii art. 616 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 58 alin. (1) din Constituţie, se arata ca "dispoziţia legală criticata nu transforma instanţa de judecată în autoritate legiuitoare. Instanţa aplica, în acest caz, dispoziţiile procedurale în materia divorţului, reglementate de Codul de procedură civilă, în condiţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie". De asemenea, se considera că nu poate fi susţinută nici încălcarea art. 123 din Legea fundamentală, deoarece "în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absentei reclamantului, instanţa se bazează pe dispoziţiile Codului de procedura civilă". Pentru aceleaşi motive se apreciază că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 51 din Constituţie. Referitor la prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Guvernul arata ca acestea nu contravin dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 616 din Codul de procedură civilă (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993), şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.1. Prevederile art. 616 din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura divorţului, au următorul conţinut: "Dacă la termenul de judecată, în prima instanţa, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 58 alin. (1), potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii, ale art. 72, referitoare la categoriile de legi adoptate de Parlament, ale art. 123 alin. (1), în sensul căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii, şi ale art. 125 alin. (2) şi (3), referitoare la înfăptuirea justiţiei.Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională retine ca, prin derogare de la dreptul comun, în materia divorţului, dispoziţiile art. 616 din Codul de procedură civilă reglementează o sancţiune procedurala specială -respingerea cererii de divorţ ca nesusţinută – ce are drept temei culpa procesuala dedusă din neinfatisarea reclamantului la termenul de judecată, în prima instanţa. Sancţiunea operează însă numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată şi doar pârâtul se înfăţişează la judecata şi se bazează pe prezumţia legală de renunţare la judecata.Faţa de conţinutul textului de lege criticat nu se poate retine neconstituţionalitatea acestuia în raport cu dispoziţiile art. 123 şi ale art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală. În aplicarea dispoziţiilor procedurale în materia divorţului, precum şi în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absentei reclamantului, instanţa de judecată se supune legii, în speta prevederilor Codului de procedura civilă, ceea ce este în concordanta cu textele constituţionale menţionate.De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale ale art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 58 alin. (1), privind rolul Parlamentului, precum şi ale art. 72, care reglementează categoriile de legi, nu sunt incidente în cauza şi, în consecinţa, nu poate retine încălcarea lor.2. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora: „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii".Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”. În aplicarea acestor dispoziţii, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.” Rezultă ca în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşării controlului poate fi facuta numai pe calea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa criticata ca neconstitutionala.Curtea observa ca în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, şi anume cererea de divorţ formulată de autorul excepţiei, nu au relevanta dispoziţiile Legii nr. 47/1992, criticate de autorul excepţiei pentru neconstituţionalitate. Astfel fiind, sub acest aspect excepţia este inadmisibila.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ionel Vandici în Dosarul nr. 7.889/2000 al Judecătoriei Timişoara.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește