DECIZIE nr. 114 din 9 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sanex Com” – S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 15.668/325/2011 al Judecătoriei Timişoara – Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.389D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde, pentru partea Autoritatea Rutieră Română – Agenţia Timiş, consilier juridic Arabela Nicolau, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta reiterează considerentele reţinute de instanţa de contencios constituţional în materie, respectiv Decizia nr. 557 din 15 mai 2008, care se referă, în principal, la existenţa, pe de o parte, a unui raport de prepuşenie între societatea de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia, în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto o anumită conduită, precum şi, pe de altă parte, la acţiunea în regres pe care comitentul o are la dispoziţie împotriva prepusului, argumente ce au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru aceleaşi argumente expuse şi de partea prezentă. În ceea ce priveşte raportul dintre legislaţia naţională şi cea europeană, adus în discuţie de autorul excepţiei prin invocarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, se arată că aplicarea legislaţiei europene este un atribut exclusiv al instanţei de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 15.668/325/2011, Judecătoria Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Sanex Com” – S.R.L. din Deva într-o cauză privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin normelor art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin aceea că nu respectă prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, regulament ce stă la baza adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 şi care se întemeiază pe ideea că răspunderea nu poate fi atrasă decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct întreprinderii de transport sau reprezentanţilor legali ai acestora. Or, textul de lege atacat sancţionează cu amendă societatea de transport pentru fapte săvârşite de către conducătorii auto angajaţi ai acesteia şi care se referă la gestionarea programului de condus. Atât timp cât conducătorului auto nu i se impută nerespectarea prevederilor legii privind această obligaţie, se ajunge ca societatea de transport rutier să fie sancţionată nelegal, ceea ce reprezintă o transpunere în dreptul intern a legislaţiei europene în materie în dezacord cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Judecătoria Timişoara – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Deşi contravenţia sancţionată de textul de lege criticat este săvârşită în mod direct şi nemijlocit de către conducătorul auto, se arată că între acesta şi societatea de transport există un raport de prepuşenie, în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea prevederilor legale în materie. Totodată, comitentul are la dispoziţie acţiunea în regres împotriva prepusului său, astfel că stabilirea în sarcina operatorului de transport a amenzii contravenţionale pentru o faptă săvârşită de conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie, şi, prin urmare, instanţa de judecată apreciază că textul legal criticat nu contravine Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa în materie, de pildă prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011 sau Decizia nr. 1.324 din 11 octombrie 2011, că între întreprindere sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto există un raport de prepuşenie, în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege, dar şi că răspunderea comitentului, fiind o formă de răspundere pentru fapta altuia, pune la dispoziţia acestuia acţiunea în regres împotriva prepusului, care este răspunzător în mod direct şi nemijlocit.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 sunt constituţionale. Astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 sau Decizia nr. 540 din 28 aprilie 2011, între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto există un raport de prepuşenie, care presupune obligaţia primului de a impune conducătorului auto o anumită conduită în trafic, care să nu contravină prevederilor legale, astfel că este justificată obligarea comitentului la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de prepusul său. În plus, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. unic pct. 6 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textul de lege criticat are următorul cuprins:Art. 9 alin. (1) lit. c): "(1) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: (…) c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei – faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilă conducătorului auto, şi faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege examinat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au următorul cuprins: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." … Autorul excepţiei face trimitere la prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 102 din 11 aprilie 2006.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc sancţiunile corespunzătoare săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 8 din ordonanţă, acestea constând în amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă, după caz, conducătorului auto sau întreprinderii/operatorului de transport rutier. Textul legal criticat a mai fost examinat de Curtea Constituţională prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, referitoare la aplicarea sancţiunii amenzii întreprinderii sau operatorului de transport rutier pentru fapte săvârşite în mod direct şi nemijlocit de către conducătorul auto.Prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reţinut că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.Considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia indicată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere similitudinea aspectelor de neconstituţionalitate invocate.Distinct de cele menţionate, Curtea observă că autorul excepţiei invocă prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cu trimitere la Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului. Or, art. 11, intitulat „Dreptul internaţional şi dreptul intern”, se referă la tratate, în sensul Legii nr. 590/2003 privind tratatele, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 12 ianuarie 2004. Acest instrument juridic de drept internaţional, deşi în contextul normei constituţionale indicate dobândeşte valenţe lato sensu, nu poate fi confundat cu regulamentul adoptat la nivelul Uniunii Europene, act juridic ce se încadrează în legislaţia secundară a dreptului european. Prin urmare, sub acest aspect, dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu pot fi incidente în cauză. Având în vedere motivarea scrisă a autorului excepţiei, reiese că temeiul constituţional pe care acesta ar fi trebuit în mod corect să îl invoce este art. 148 alin. (2), care se referă la prioritatea pe care o au „celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu” faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Or, cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a arătat, de exemplu prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. Curtea a constatat că, în raporturile dintre legislaţia comunitară şi cea naţională (cu excepţia Constituţiei), se poate vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi faţă de cealaltă, chestiune ce intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. Ca atare, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate formulată nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sanex Com” – S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 15.668/325/2011 al Judecătoriei Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește