DECIZIE nr. 114 din 24 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală



Constantin Doldur – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în Dosarul nr. 2.743/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.743/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, privind comunicarea hotărârii şi, respectiv, termenul de declarare a apelului, încalcă dreptul la apărare în măsura în care se aplică şi atunci când instanţa de judecată dispune amânarea pronunţării. Se arată că "în asemenea situaţii părţile nu mai au cunoştinţă de locul şi momentul pronunţării hotărârii şi nici nu există certitudinea că li s-a dat posibilitatea să participe la pronunţare", astfel încât asigurarea dreptului la apărare se poate realiza "doar prin comunicarea dispozitivului hotărârii şi […] dacă termenul de declarare a apelului sau a recursului începe să curgă de la data comunicării hotărârii […]".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens instanţa arată că, în cauză, "inculpatul a fost prezent la termenul când dosarul său a rămas în pronunţare", iar "simpla împrejurare că domiciliul său se află în altă localitate decât cea în care s-a desfăşurat judecata nu este o împrejurare obiectivă în înţelesul legii care să-l fi împiedicat să ia cunoştinţă de conţinutul dispozitivului hotărârii chiar şi în condiţiile în care instanţa a amânat pronunţarea". Cu un minimum de diligenţă, acesta era în măsură să ia cunoştinţă de cuprinsul hotărârii, pentru a-şi susţine apărările şi a promova căile de atac în condiţiile legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dreptul la apărare. Se arată că părţile au asigurată posibilitatea de a cunoaşte termenul în care se fac deliberarea şi pronunţarea hotărârii, iar în situaţia în care instanţa a amânat pronunţarea hotărârii, acestea "dispun de numeroase posibilităţi de informare pentru a afla rezultatul deliberării şi, în funcţie de rezultatul deliberării, să exercite calea de atac". În punctul de vedere prezentat Guvernul precizează totodată că, "în cazul în care, din motive obiective, independent de voinţa şi de culpa sa, [partea] nu a putut participa la dezbateri sau la pronunţare ori nu a putut exercita căile de atac în termen legal, drepturile părţii respective sunt apărate prin dispoziţiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală […]", privind repunerea în termenul de declarare a apelului.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere art. 129 din Legea fundamentală, deoarece "nu împiedică părţile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii". Totodată arată că atât dispoziţiile art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală, cât şi cele ale art. 363 alin. 3 din acelaşi act normativ sunt norme procedurale, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 360 alin. 1: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.";– Art. 363 alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 24 (Dreptul la apărare): "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … În esenţă, critica de neconstituţionalitate susţine că normele vizate încalcă dreptul la apărare "în măsura în care se aplică şi în situaţia în care instanţa de judecată a amânat pronunţarea", întrucât, în asemenea situaţii, părţile nu mai au cunoştinţă de locul şi momentul pronunţării hotărârii şi, de asemenea, nu există certitudinea că li s-a dat posibilitatea să participe la pronunţare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigură realizarea dreptului la apărare, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti.Astfel, art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede obligaţia comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, în scopul cunoaşterii soluţiei pronunţate, termenul de apel pentru acestea începând să curgă, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Raţiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situaţiile sunt evidente, părţile prezente la judecată fiind în măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligenţă minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare luând cunoştinţă de hotărâre chiar în momentul pronunţării sale. Aşa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menţionate, precum şi faptul că, în aceste cazuri, termenul de declarare a apelului curge (cu excepţiile prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nici o îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.Pentru motivele arătate, nu este încălcat dreptul la apărare prin aplicarea dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală în situaţia relevată în motivarea excepţiei, respectiv cea a amânării pronunţării. Astfel, chiar dacă instanţa dispune amânarea pronunţării, partea prezentă la judecată poate afla data pronunţării hotărârii şi, prin urmare, soluţia instanţei, aşa încât necomunicarea dispozitivului hotărârii nu este de natură să o împiedice să exercite împotriva acesteia căile de atac în condiţiile legii, în speţă, apelul.Mai mult, pentru situaţiile în care părţile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat posibilitatea repunerii în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stipulând în acest sens că "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Ca urmare, şi în aceste situaţii este asigurată deplina exercitare a dreptului la apărare, astfel încât criticile formulate de autorul excepţiei sunt neîntemeiate.De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face "în condiţiile legii". Ca urmare, eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la judecată sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în Dosarul nr. 2.743/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2005.PREŞEDINTE,CONSTANTIN DOLDURMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește