DECIZIE nr. 114 din 15 mai 1997

cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar



Curtea Constituţională a fost sesizată, la data de 22 aprilie 1997, de către un număr de 59 de deputaţi, şi anume: Eugen Nicolicea, Ovidiu Cameliu Petrescu, Nicu Ionita, Petru Şerban Mihailescu, Mihai Ioan Popa, Ion Honcescu, Traian Dobre, Dumitru Buzatu, Gheorghe Marin, George Dragu, Marian Enache, Ioan Mircea Pascu, Florin Georgescu, Marian Sarbu, Florian Udrea, Victor Achimescu, Dumitru Paslaru, Gheorghe Ana, Neculai Grigoras, Neculai Popa, Acsinte Gaspar, Marţian Dan, Viorica Afrasinei, Dumitru Popescu, Viorel Pop, Marin Cristea, Nicolae Napoleon Antonescu, Petru Bejinariu, Florian Serac, Gheorghe Ionescu, Iulian-Costel Tocu, Miron Tudor Mitrea, Alexandru Lapusan, Gheorghe Oana, Ion Munteanu, Nicolae Groza, Mihai Hlinschi, Vasile Panteliuc, Dan Ioan Popescu, Ioan Bivolaru, Mihail Sireteanu, Radu Liviu Bara, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Nicolae Ionescu, Mihai Dreciu, Ioan Sonca, Ioan Gavra, Vasile Matei, Vasile Miclaus, Petre Turlea, Romulus Raicu, Lazar Ladariu, Miron Chichisan, Mircea Valcu, Valeriu Tabara, Valentin Adrian Iliescu, Corneliu Ciontu, Toma Nastase şi Daniela Buruiana-Aprodu, cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar.Articolul 3 din legea sus-menţionată are următorul cuprins:"Art. 3 – (1) În temeiul art. 3 alin. (5) şi al art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cotele de capital social alocate Fondurilor Proprietăţii Private, la societăţile bancare, potrivit Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, fac obiectul regularizării între Fondul Proprietăţii de Stat şi societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, pe baza valorii acestor cote din momentul acordării lor.(2) Acţiunile cotelor regularizate în conformitate cu prevederile alin. (1) vor fi gestionate şi vîndute de Fondul Proprietăţii de Stat prin metodele prevăzute în prezenta lege." … În sesizarea grupului de deputaţi se susţine ca aceasta prevedere este neconstitutionala, pentru următoarele motive:– Fondurile Proprietăţii Private sunt instituţii cu capital integral privat, astfel încât prevederile art. 3 au semnificatia unei "naţionalizari" a cotei deţinute de aceste fonduri în capitalul social al băncilor avute în vedere de lege, soluţie legislativă contrară prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie; trecerea cotei de capital din proprietatea Fondurilor Proprietăţii Private în proprietatea statului nu poate fi justificată nici ca o modalitate de "expropriere", permisă de art. 41 alin. (3) din Constituţie, deoarece privatizarea băncilor nu constituie un caz de "utilitate publică", iar legea nu a prevăzut "o dreapta şi prealabilă despăgubire" de care depinde constituţionalitatea unei asemenea măsuri;– prin prevederile art. 3 "se aduce o grava încălcare a dreptului de proprietate, ceea ce va afecta cei peste 10 milioane de acţionari ai actualelor societăţi de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private".În concluzie, se solicita eliminarea, ca neconstitutional, a art. 3, precizîndu-se ca aceasta nu influenţează structura proiectului şi considerindu-se "absurda" concluzia ca "pentru a privatiza cele 6 bănci trebuie mai întâi naţionalizata cota deja privată, urmînd ca aceasta să fie privatizata".În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca prevederile art. 3 al legii, la care se referă obiecţia de neconstituţionalitate, privesc o acţiune prealabilă privatizării băncilor, necesară, deoarece, de la data constituirii cotelor aparţinând Fondului Proprietăţii de Stat şi Fondurilor Proprietăţii Private, "cotele de capital social pe care le deţin cele doua fonduri au suferit modificări datorită vinzarii de acţiuni ale societăţilor comerciale bancare", în temeiul art. 46 din Legea nr. 58/1991. Regularizarea, la care se referă art. 3, nu constituie o "naţionalizare", deoarece "nu reprezintă o trecere forţată, bazată pe o manifestare unilaterala de voinţa, a proprietăţii private în proprietatea statului", ci un schimb de acţiuni "pentru a se echilibra raportul dintre Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondurile Proprietăţii Private în deţinerea capitalului social al societăţilor bancare care se privatizează la nivelurile stabilite de lege". De aceea nici luarea în considerare, în procesul regularizării, a valorii cotelor de capital din momentul iniţial nu aduce nici o atingere "dreptului de proprietate al Fondurilor Proprietăţii Private", întrucît la data respectiva "s-a făcut şi aprecierea valorică a capitalului social şi în funcţie de aceasta valoare s-a apreciat cota Fondului Proprietăţii de Stat şi Fondurilor Proprietăţii Private".În concluzie, se apreciază ca regularizarea nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, "are semnificatia ocrotirii dreptului de proprietate al Fondului Proprietăţii de Stat şi Fondurilor Proprietăţii Private prin încadrarea exercitării acestuia în cotele stabilite de lege".De asemenea, se arata ca art. 3, constituind o norma de trimitere la art. 3 alin. (5) şi la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, dacă obiecţia formulată ar fi acceptată, ar insemna să se constate neconstituţionalitatea şi a acelor prevederi care, însă, fiind ale unei legi în vigoare, nu pot face obiectul unui control de constituţionalitate a legii anterior promulgării, ci numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru motivele arătate, se considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Din partea Senatului, s-a comunicat punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, în care se precizează ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, pentru următoarele motive: termenul de regularizare prevăzut de art. 3 din lege are semnificatia unui "schimb fortat de acţiuni" şi a fost introdus în legislaţie prin Legea nr. 55/1995, declarata constituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/1995; potrivit acelei legi, vânzarea acţiunilor pentru privatizarea băncilor se face "contra numerar, ceea ce exclude ab initio gratuitatea ce ar putea fi invocată ca mecanism al unei pretinse deposedari"; de aceea "valoarea unica de schimb a cuponului nominativ de privatizare şi a carnetului cu certificate de proprietate nu a inclus şi valoarea capitalului social al societăţilor bancare la care statul este acţionar"; schimburile de acţiuni trebuie să evite "o deposedare indirecta şi mascată", concluzionându-se ca: "Textul nu este neconstitutional, singura problema care se pune este ca el să fie corect interpretat şi aplicat".În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca sesizarea este neîntemeiată, art. 3 ce face obiectul acesteia având menirea sa finalizeze măsurile întreprinse în procesul de privatizare, prin aplicarea art. 3 alin. (5) şi a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995. De aceea "regularizarea" prevăzută la art. 3 "nu are nimic comun şi nu poate fi confundata cu lt; lt;exproprierea gt; gt;, sau lt; lt;naţionalizarea gt; gt;", realizindu-se sub forma contractelor de schimb şi de vînzare, prevăzute şi de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 55/1995.În sprijinul obiectiei de neconstituţionalitate, Societatea de Investiţii Financiare "Muntenia" a depus un memoriu, care, în esenta, reia argumentele din sesizare, cu unele precizări referitoare la drepturile pe care le are ca acţionar la societăţile bancare.Curtea Constituţională, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, al art. 3 alin. (2) şi al art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze sesizarea, care a fost înaintată cu respectarea dispoziţiilor legale.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,ţinând seama de obiecţia de neconstituţionalitate formulată, de punctele de vedere comunicate, de memoriul depus, de raportul întocmit de judecătorul-raportor, de prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine următoarele:Sesizarea, sub aspect formal, se referă la întreg conţinutul prevederilor art. 3 din lege. Din motivele invocate rezultă însă ca, în realitate, sunt criticate numai prevederile alin. (1) ale acestui articol, potrivit cărora cotele din capitalul social al societăţilor bancare supuse privatizării, deţinute de societăţile de investiţii financiare, înfiinţate prin transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, urmează a fi regularizate cu Fondul Proprietăţii de Stat, pe baza valorii acestor cote din momentul acordării lor.În analiza acestui alineat se pot deosebi prima teza, referitoare la regularizarea cotei aparţinând societăţilor de investiţii financiare cu Fondul Proprietăţii de Stat, şi cea de-a doua teza, referitoare la valoarea acestei cote.În legătură cu prima teza, privind constituţionalitatea operaţiunii de regularizare, în sesizare se considera ca aceasta ar avea semnificatia unei "naţionalizari" sau "exproprieri", întrucît asigura trecerea silită în proprietatea statului a cotei respective, care, în prezent, este în proprietatea privată a societăţilor de investiţii financiare.Incontestabil ca, dacă ar avea semnificatia unei naţionalizari, soluţia legislativă ar fi neconstitutionala, fiind contrară prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii, asa cum rezultă din deciziile nr. 4/1992, nr. 3/1993, nr. 134/1994 şi nr. 72/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182/1992, nr. 95/1993, nr. 34/1995 şi nr. 167/1995, potrivit cărora naţionalizarea, nefiind reglementată de Constituţie, este neconstitutionala. De asemenea, prevederile art. 3 din lege nu se pot justifica nici pe temeiul exproprierii.Regularizarea cotei ce aparţine societăţilor de investiţii financiare cu Fondul Proprietăţii de Stat se face însă, asa cum se precizează în punctele de vedere primite, printr-un schimb de acţiuni. Fiind deci o dubla vînzare, de principiu, regularizarea nu poate constitui un act de naţionalizare sau de expropriere care, prin definiţie, implica trecerea unilaterala a unor bunuri proprietate privată în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri.În cuprinsul art. 3 din lege se face trimitere la art. 3 alin. (5) şi la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare. La art. 3 alin. (5) din această lege se prevede posibilitatea regularizării între Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondurile Proprietăţii Private pe baza unei metodologii stabilite împreună cu Agenţia Naţionala pentru Privatizare, iar la art. 6 alin. (1) se prevede că societăţile comerciale bancare se vor privatiza prin vânzarea acţiunilor numai în numerar, către investitori privati, şi prin aport de capital privat. Rezultă deci ca regularizarea, în cadrul procesului de privatizare, este o modalitate instituită de o lege în vigoare, anterioară celei ce face obiectul sesizării. Noua reglementare nu constituie decît o aplicaţie necesară pentru privatizarea băncilor cu capital de stat. Tocmai de aceea, sub aspectul tehnicii legislative utilizate, prima teza a alin. (1) al art. 3 din lege constituie o norma de trimitere. Constatarea neconstitutionalitatii acestei norme ar presupune constatarea neconstitutionalitatii şi a normei la care se face trimitere. Or, asa cum s-a statuat prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 şi nr. 62/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 februarie 1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 şi nr. 122 din 19 iunie 1995, în cadrul controlului preventiv, privind soluţionarea unei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea nu poate controla constituţionalitatea unei legi în vigoare, care poate forma însă obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, invocată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, în cadrul unui proces legat de aplicarea acelei legi.Rezultă din cele arătate ca regularizarea la care se referă prima teza a alin. (1) din art. 3 al legii nu are semnificatia unei naţionalizari sau exproprieri, iar dispoziţia legală, atacată ca neconstitutionala, reprezintă o norma de trimitere la o reglementare în vigoare, care nu poate face obiectul controlului, înainte de promulgare, al constituţionalităţii unei legi ulterioare, cum este legea ce face obiectul sesizării.Teza a doua din alin. (1) al art. 3 din lege nu mai reprezintă o norma de trimitere, întrucît prevede că regularizarea cotei ce aparţine societăţilor de investiţii financiare se face "pe baza valorii acestor cote din momentul acordării lor". Acest "moment" este cel al aplicării art. 5 din Legea nr. 58/1991, în care se stabileşte ca "Fondurile Proprietăţii Private deţin iniţial, în total, 30% din capitalul social al societăţilor comerciale organizate conform prevederilor cap. III din Legea nr. 15/1990…", potrivit cu distribuirea aprobată de Agenţia Naţionala pentru Privatizare. Rezultă ca pe baza celei de-a doua teze a alin. (1) din art. 3 al legii, în procesul regularizării, valoarea acţiunilor deţinute de societăţile de investiţii financiare este aceea de la data "acordării lor", adică valoarea lor nominală, deşi, între timp, valoarea reală, de piaţa, a acţiunilor respective a evoluat, cu atât mai mult cu cît, asa cum se arata în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, compozitia capitalului social s-a schimbat.Semnificatia prevederilor alin. (1) din art. 3 al legii nu poate fi decît aceea ca, sub aspect formal, valoarea acţiunilor preluate de Fondul Proprietăţii de Stat nu se modifica. Este singura consecinţa, întrucît legiuitorul nu a modificat cota de 30% atribuită Fondurilor Proprietăţii Private prin art. 5 al Legii nr. 58/1991, iar art. 3 alin. (5) din Legea nr. 55/1995, la care noua reglementare trimite, presupune, de asemenea, respectarea acestei cote. În substanţa sa, obiecţia de neconstituţionalitate se întemeiază pe interpretarea ca art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar ar presupune, implicit, o asemenea modificare. După cum se arata însă în punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului, "schimburile de acţiuni urmează să se facă la aceeaşi valoare, adică la valoarea acestora din acelaşi moment". Evident ca acest moment nu poate fi decît cel al schimbului, deoarece, asa cum se precizează în acelaşi punct de vedere, interpretarea şi aplicarea legii nu trebuie să conducă la "o deposedare indirecta şi mascată, care ar aduce o grava atingere dreptului de proprietate". De aceea obiecţia de neconstituţionalitate ce se întemeiază pe faptul ca noua reglementare ar implica o asemenea consecinţa este neîntemeiată. O lege se poate interpreta şi aplica numai în contextul general al legislaţiei şi în concordanta cu legitimitatea sa constituţională. Ca urmare, regularizarea prevăzută la art. 3 din noua reglementare nu poate avea loc decît în respectul prevederilor art. 5 din Legea nr. 58/1991, ceea ce impune compensarea cotei de capital preluate cu acţiuni a căror valoare reală cumulată să fie egala cu valoarea reală a acestei cote. Articolul 3 din lege reglementează numai valoarea cotei ce se preia, nu şi valoarea acţiunilor date în compensaţie, care deci sunt supuse normelor de drept comun, respectiv exigenţelor schimbului ce constituie instrumentul juridic prin care se efectuează regularizarea. În consecinţa, orice alta interpretare – astfel cum se face în sesizare – este nejustificată, atât sub aspect legal, cît şi constituţional.Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), ale art. 135 alin. (1) şi (6) şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale Legii nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constata ca prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar sunt constituţionale.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Deliberarea a avut loc la data de 15 mai 1997 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica şi Victor Dan Zlatescu, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește