DECIZIE Nr. 114*) din 14 noiembrie 1995

Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteAntonie Iorgovan – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 1995, pronunţată în Dosarul nr. 16.937/1994, Judecătoria Bacau a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, invocată de Rusu Gh. Nicolae. În susţinerea excepţiei se arata ca reglementările din Codul de procedură civilă referitoare la competenţa sunt în contradictie cu Constituţia şi cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că, prin stabilirea judecătorilor ca instanţe de fond în litigiile legate de dreptul de proprietate, părţile nu dispun de accesul direct la Curtea Suprema de Justiţie.Judecătoria Bacau, exprimindu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu sunt în contradictie cu prevederile Constituţiei.Curtea de Apel Bacau a sesizat, de asemenea, prin Încheierea din 5 iunie 1995, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Legea nr. 59/1993, ridicată de Donosa Tugui Vasile în Dosarul nr. 81/1995 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 114C/1995. În susţinerea excepţiei, Donosa Tugui Vasile arata ca dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate, încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, care, pentru părţile în proces, poate fi asigurat efectiv şi real doar prin Curtea Suprema de Justiţie.Exprimindu-şi opinia, Curtea de Apel Bacau apreciază ca excepţia este vadit nefondata, întrucît prevederile art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 128 şi nici pe cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate ridicate se referă la aceleaşi dispoziţii legale (art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993), pentru mai buna administrare a justiţiei şi pentru pronunţarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 100C/1995 se conexeaza Dosarul nr. 114C/1995.CURTEA,având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţiile.Dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 96 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995.Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate, sunt constituţionale, respingând, în consecinţa, excepţia invocată ca vadit nefondata, în esenta pentru următoarele motive:Legea nr. 59/1993 instituie, prin art. 1, o plenitudine de competenţa pentru judecătorii, prin art. 2 pct. 2 stabileşte ca tribunalele judeca, în calitate de instanţe de apel, toate apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de judecătorii în prima instanţa, iar prin art. 3 curţile de apel judeca recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunale de apel. Faptul ca art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementează accesul la Curtea Suprema de Justiţie pentru părţile nemultumite de soluţiile pronunţate în urma exercitării căilor de atac menţionate nu înseamnă ca liberul acces la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie este îngrădit, de vreme ce legea reglementează în modalităţile arătate căile de atac. Constituţia nu cuprinde prevederi care să oblige la posibilitatea exercitării recursului la Curtea Suprema de Justiţie ca ultima cale de atac.Considerentele care fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 47 din 3 mai 1995 şi nr. 96 din 24 octombrie 1995 subzistă şi în speta de faţa, întrucît nu exista nici un element nou care să o infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor.Faţa de cele arătate, excepţiile de neconstituţionalitate ale prevederilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, urmează a fi respinse ca vadit nefondate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Conexarea Dosarului nr. 114C/1995 la Dosarul 100C/1995.2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, invocate de Rusu Gh. Nicolae, cu domiciliul în Bucureşti, str. Ionescu Gheorghe nr. 1, bl. 148, sc. 2, et. 2, ap. 66, sectorul 4, în Dosarul nr. 16.937/1994 al Judecătoriei Bacau şi de Donosa Tugui Vasile, cu domiciliul în Bacau, str. Milcov nr. 114, sc. B, ap. 17, judeţul Bacau, în Dosarul nr. 81/1995 al Curţii de Apel Bacau.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 14 noiembrie 1995.––––––––––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 14 mai 1996, publicată la pag. 10.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește