DECIZIE nr. 114 din 13 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Academia Caţavencu" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă avocat Doru Costea pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.453/2002, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională (la 16 decembrie 2002) cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Societatea Comercială "Academia Caţavencu" – S.A. din Bucureşti, parte responsabilă civilmente în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul legal criticat, privind rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, este neconstitutional, întrucât, solutionand latura civilă în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanţa penală ar da curs unei simple cereri în materie civilă, fără plata taxei de timbru, facilitare care nu îşi mai găseşte justificarea atât timp cat raportul juridic penal dedus judecaţii nu are fiinta, iar ratiunea scutirii de plată taxei de timbru, prevăzută la art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, nu se mai regaseste în speta. De asemenea, autorul excepţiei arata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă şi prevederile art. 53 din Constituţie, care dispun ca cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, coroborat cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi (art. 16) – contribuţii egale în situaţii identice. În acelaşi timp se mai arata ca textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, pentru ca, solutionand latura civilă în absenta elementelor ce dau conţinut raportului juridic penal substanţial, instanţa, prin scutirea părţii civile de a achită taxa de timbru, încalcă principiul egalei ocrotiri a proprietăţii private, indiferent de titular. În plus, autorul excepţiei susţine ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 128 din Constituţie, întrucât, prin soluţionarea acţiunii civile ce are ca obiect despăgubiri în cadrul procesului penal pornit la plângerea prealabilă, partea civilă este privată de exercitarea caii de atac a apelului.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca scutirea de plată taxei de timbru pentru soluţionarea cererii de despăgubiri civile în cadrul unei cauze penale, conform art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu este în contradictie cu prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece taxele de timbru nu se încadrează în sistemul de impozite şi taxe la care se referă textul constituţional. Din aceleaşi considerente nu exista contradictie nici cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie. Instanţa considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere în nici un mod dreptului de proprietate privată, deoarece exercitarea acţiunii civile în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, care se concretizează în obligarea acestora, potrivit legii civile, la repararea pagubei pricinuite prin infracţiune. Cauza materială unica a acţiunii penale şi a acţiunii civile este săvârşirea infracţiunii, iar rezolvarea acţiunii civile este condiţionată de rezolvarea acţiunii penale. Indiferent de soluţia pronunţată în acţiunea penală, instanţa trebuie să soluţioneze acţiunea civilă, care rămâne în cadrul procesului penal şi se supune regulilor cuprinse în Codul de procedură penală, inclusiv celor ce reglementează scutirea de plată taxei de timbru. Exercitarea acţiunii civile atât în cadrul procesului penal, cat şi la instanţa civilă este guvernata de principiul disponibilităţii, opţiunea aparţinând persoanei care exercită acţiunea. Indiferent de calea aleasă, nu se aduce atingere proprietăţii private. Astfel, partea care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal beneficiază de scutirea de plată taxei de timbru, iar partea care exercită acţiunea la instanţa civilă plăteşte taxa de timbru, pe care însă o recuperează prin solicitarea cheltuielilor de judecată care includ şi taxa de timbru. Rezultă ca inegalitatea invocată de autorul excepţiei este numai aparenta. În ceea ce priveşte presupusa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituţie, instanţa arata ca şi aceasta este neîntemeiată, întrucât acţiunea civilă este guvernata de principiul disponibilităţii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 16 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 53 şi 128 din Constituţie, este neîntemeiată. Textul criticat nu este de natura a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici celui referitor la garantarea proprietăţii. Art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate la art. 4 din Constituţie. În ceea ce priveşte presupusa atingere adusă proprietăţii private, se arata ca, indiferent de modalitatea prin care partea vătămată solicita despăgubirile (prin intermediul acţiunii civile accesorii celei penale sau separat), procedurile reglementează în mod echitabil modul de plată a taxelor judiciare de timbru. Astfel, partea care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal va beneficia de scutire de plată taxei de timbru, iar cea care exercită acţiunea la instanţa civilă va plati aceasta taxa, urmând însă sa o recupereze prin solicitarea cheltuielilor de judecată. Totodată se apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu sunt de natura sa aducă atingere prevederilor art. 53 din Constituţie, care reglementează contribuţiile financiare ale cetăţenilor. De altfel, stabilirea impozitelor şi taxelor şi deci şi scutirile de la plata acestora sunt de competenţa exclusiva a legiuitorului. În fine, se arata ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici art. 128 din Constituţie, el necuprinzand dispoziţii referitoare la căile de atac, care sunt de competenţa exclusiva a legiuitorului, iar prevederile din Codul de procedură penală corespund dispoziţiilor şi principiilor Constituţiei.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece între prevederile acestui articol şi regulile de soluţionare a proceselor civile sunt deosebiri determinate de situaţiile de fapt diferite la care se referă. Situaţia persoanei care intra sub incidenţa art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală este diferita de aceea a persoanei care exercită o acţiune civilă în procesul civil. Cele doua situaţii sunt reglementate diferit, în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate. Cu atât mai mult nu sunt contrare art. 16 alin. (2), deoarece nimeni nu este mai presus de lege atâta vreme cat diferenţa de situaţie creează diferenţa de reglementare. În ceea ce priveşte contrarietatea faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, se arata ca, potrivit art. 138 din Constituţie, taxele se stabilesc numai prin lege sau în condiţiile legii, astfel ca felul taxei, cuantumul acesteia, limitele şi condiţiile în care acestea se plătesc sunt de nivelul legii şi nu fac obiectul contenciosului constituţional. Referitor la contrarietatea dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituţie privind dreptul la folosirea căilor de atac, se arata ca stabilirea căilor de atac şi a condiţiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui reglementări corespunzătoare care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac. În legătură cu pretinsa încălcare a art. 41 din Constituţie se arata ca acest text nu are relevanta în cauza, neavând legătură cu prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:"Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanţa a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la protecţia proprietăţii private, ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 53 referitoare la contribuţiile financiare şi ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac. În motivarea excepţiei se arata ca, solutionand latura civilă în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 998 şi 999 din Codul civil, instanţa penală a dat curs unei simple cereri în materie civilă, fără plata taxei de timbru, deşi ratiunea acestei scutiri prevăzută la art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 nu mai exista, având în vedere ca, pronunţându-se achitarea inculpatului, nu s-a confirmat existenta raportului juridic penal de conflict. Se arata ca dispoziţiile legale criticate vin în contradictie cu art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 şi cu art. 53 din Constituţie privind obligaţia de a contribui la cheltuielile publice prin plata impozitelor şi taxelor. De asemenea, se susţine ca proprietatea privată nu este apărată în mod egal, deoarece, pentru cereri de despăgubiri cu acelaşi temei juridic adresate instanţelor, unii plătesc taxa de timbru, iar alţii, prin efectul art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu plătesc taxe de timbru.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 483 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Astfel s-a reţinut ca aceste dispoziţii, care se referă la rezolvarea acţiunii civile în procesul penal, nu instituie noi condiţii ale răspunderii civile delictuale, ci trimit la legea civilă, fiind incidente prevederile art. 998 şi următoarele din Codul civil. Instanţa de judecată îl poate obliga pe inculpatul achitat la despăgubiri civile, având în vedere acele situaţii în care exista o culpa a făptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistentei culpei ca element al infracţiunii nu înseamnă întotdeauna şi inexistenta culpei ca element al răspunderii civile delictuale.Răspunderea civilă a autorului pentru paguba cauzată persoanei pagubite nu încalcă, asa cum se susţine în sesizare, drepturile şi libertăţile persoanelor fizice cu privire la proprietatea privată. Dimpotriva, obligaţia de despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanţie legală a dreptului de proprietate, în lipsa căreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discretia oricui, ceea ce înseamnă însăşi negarea dreptului respectiv.Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţa.În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora prin textul de lege criticat se încalcă prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, deoarece legiuitorul poate institui scutiri de la plata taxei de timbru, fără ca prin aceasta să se creeze inegalitati între cetăţeni.De asemenea, Curtea constata că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 128 din Legea fundamentală, întrucât prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu cuprind dispoziţii referitoare la căile de atac, acţiunea civilă fiind guvernata de principiul disponibilităţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Academia Caţavencu" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește