DECIZIE nr. 114 din 11 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecătoriei Medias.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Termenul de un an prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în cadrul căruia poate fi pornită acţiunea în stabilirea paternităţii din afară căsătoriei, este un termen de prescripţie care poate fi întrerupt sau suspendat. Acest termen nu numai că nu ingradeste, ci, din contra, asigura accesul la justiţie al persoanelor interesate în introducerea unei asemenea acţiuni.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru stabilirea paternităţii fiului sau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 60 alin. 1 din Codul familiei contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât, prin stabilirea termenului de un an de la naşterea copilului, pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afară căsătoriei, este îngrădit accesul la justiţie. Se susţine, de asemenea, ca "neglijenţa mamei în gestionarea drepturilor şi intereselor copilului, prin depăşirea termenului de un an pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternităţii din afară căsătoriei, nu trebuie să afecteze dreptul copilului de a avea un tata".Judecătoria Medias apreciază ca "dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei sunt constituţionale, întrucât legiuitorul a voit, din consideratii de ordin social şi practic, sa limiteze în timp dreptul copilului de a-şi stabili raporturile de filiatie faţă de tatăl sau".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată, apreciind, în esenta, ca termenul de prescripţie prevăzut de textul legal criticat este justificat "pentru a nu se lipsi copilul respectiv de întreţinerea ce i se cuvine, pentru a nu se pierde probele prin scurgerea unui termen mai mare, pentru a se evita eventualele scandaluri şi santaje". În acelaşi timp se considera ca accesul la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie nu este încălcat, deoarece acţiunea în stabilirea paternităţii, al carei titular este copilul din afară căsătoriei, poate fi introdusă atât de copilul major, cat şi de mama sau de reprezentantul legal al copilului minor în numele sau ori de către copilul minor cu capacitate restrânsă de exerciţiu. Totodată termenul de un an pentru introducerea acţiunii nu se socoteşte numai de la data naşterii copilului, alin. 2 şi 3 ale art. 60 din Codul familiei prevăzând şi alte date de la care începe calculul acestui termen. De asemenea, în punctul de vedere prezentat se face referire şi la faptul ca, datorită caracterului termenului prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, acestuia i se aplică dispoziţiile referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. În esenta, se arata ca "prevederea termenului de prescripţie de un an pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afară căsătoriei în cuprinsul art. 60 din Codul familiei nu aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text care are următorul cuprins:– Art. 60: "Acţiunea de stabilire a paternităţii din afară căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului […]".Critica de neconstituţionalitate a textului menţionat se întemeiază pe susţinerea potrivit căreia, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afară căsătoriei, este îngrădit liberul acces la justiţie, drept prevăzut la art. 21 din Constituţie, conform căruia "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca stabilirea termenului prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu contravine sub nici o formă principiului accesului liber la justiţie. Termenul instituit de legiuitor, cu privire la care s-a stabilit, prin trimitere la art. 24 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, ca este un termen de prescripţie, nu ingradeste accesul la justiţie. În realitate, termenul prevăzut în textul de lege criticat, precum şi instituţia prescripţiei extinctive, în general, prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului efectiv la justiţie, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi securitatea juridică a justiţiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.Cu privire specială la termenul de prescripţie prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, care constituie o excepţie de la principiul ca acţiunea de stare civilă este imprescriptibila, acesta prezintă ca principale ratiuni: necesitatea de a nu lasă prea mult timp în suspensie starea civilă a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui; valorificarea probelor existente, care, în timp, ar fi mai dificil de conservat; evitarea eventualelor scandaluri şi santaje.De altfel, din ansamblul dispoziţiilor art. 60 din Codul familiei rezultă că nu întotdeauna termenul începe să curgă de la naşterea copilului. Astfel, potrivit art. 60 alin. 2 şi 3, "Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afară căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă.În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tata ori dacă acesta din urma a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii".Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește