DECIZIE nr. 112 din 9 februarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Yiwei în Dosarul nr. 2.316/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 5.059D/2009, nr. 5.358D/2009 şi nr. 5.659D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Li Luyong, Qian Guofu şi Hua Xiaobin în dosarele nr. 741/2/2009, nr. 505/2/2009 şi, respectiv, nr. 736/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 5.724D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Sun Yumei în Dosarul nr. 8.458/2/2008 al aceleiaşi instanţe mai sus menţionate.La apelul nominal răspund Qian Guofu şi Sun Yumei, autori ai excepţiilor ce formează obiectul dosarelor nr. 5.358D/2009 şi nr. 5.724D/2009. Se constată lipsa celorlalţi autori, precum şi a părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În toate aceste dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.059D/2009, nr. 5.358D/2009, nr. 5.659D/2009 şi nr. 5.724D/2009 la Dosarul nr. 4.082D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia, prin interpret, precizează că, în opinia lor, textele de lege criticate nu protejează dreptul la viaţa de familie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în ceea ce priveşte prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, practica în materie a Curţii Constituţionale. Referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, consideră că întrunesc criteriile de calitate impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 2.316/2/2009, nr. 741/2/2009, nr. 505/2/2009, nr. 736/2/2009 şi nr. 8.458/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia a fost ridicată de Lin Yiwei, Li Luyong, Qian Guofu, Hua Xiaobin şi Sun Yumei în cauze având ca obiect acordarea regimului tolerării şederii acestora pe teritoriul României.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" fiind prea vagi şi imprecise. Arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul potrivit căruia drepturile omului trebuie prevăzute de lege, în sensul că aceasta trebuie să fie suficient de precisă şi accesibilă, "astfel încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie" (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983). De aceea, legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 5.059D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că textele de lege ce formează obiectul acesteia sunt redactate într-o formă clară, precisă, lipsită de echivoc, autorul urmărind, în realitate, modificarea soluţiei legislative prin reglementări mai clare şi mai precise ale unor termeni sau sintagme. Or, o asemenea critică nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului, în cuprinsul punctului de vedere trimis în Dosarul nr. 5.059D/2009, apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, acestea nefiind de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private. Totodată, consideră că textele legale contestate indică în mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având o consecinţă legală previzibilă, ce rezultă clar din ansamblul prevederilor ordonanţeiPreşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României." … – Art. 103 lit. f): "Străinii prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (…)f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă familială şi privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda tolerarea rămânerii pe teritoriul României.Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul lipsei de precizie şi claritate, este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor "motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999).Prin urmare, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu aduc în niciun fel atingere dreptului la respectarea vieţii intime şi private, rămânând în sarcina judecătorului învestit cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări să stabilească dacă viaţa de familie reprezintă, în circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, un motiv care să justifice tolerarea şederii petenţilor pe teritoriul României.De altfel, prin mai multe decizii, dintre care poate fi amintită Decizia nr. 1.334 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din celelalte instrumente internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Întrucât nu au intervenit elemente noi, nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei existente.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Yiwei, Li Luyong, Qian Guofu, Hua Xiaobin şi Sun Yumei în dosarele nr. 2.316/2/2009, nr. 741/2/2009, nr. 505/2/2009, nr. 736/2/2009 şi, respectiv, nr. 8.458/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește