DECIZIE Nr. 112 din 8 octombrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorIoan Deleanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 13 martie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 1 octombrie 1996, în prezenta Ministerului Public, a intimatului Balasnicu Sorin, în lipsa recurentei, Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui, a intimaţilor Nechifor Ioan, Pascu Nicolae şi a Societăţii Comerciale "Electroprecizia" – S.A. Sacele, legal citaţi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la data de 8 octombrie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrărilor dosarului, retine următoarele:Prin Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, invocate de Societatea Comercială „Electroprecizia” – S.A. Sacele şi de Societatea Comercială „Hitrom” – S.A. Vaslui. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca dispoziţiile legale arătate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând prin Decizia nr. 69/1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 19/1996, ca noua reglementare nu are caracter retroactiv, întrucît se aplică unei situaţii juridice în curs, rezultind din nerecompensarea inventiei; dacă dreptul inventatorului la recompensa nu ar fi reactualizat prin efectul negocierii, ar insemna ca debitorul creanţei inventatorului sa profite de propria sa culpa, şi să se creeze o discriminare nejustificată între inventatorii anteriori legii şi cei posteriori. În ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate referitor la ocrotirea proprietăţii private, potrivit art. 41 din Constituţie, prin decizia recurată s-a reţinut că nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate al noilor societăţi, rezultate din reorganizarea în baza Legii nr. 15/1990, preluarea datoriilor existente din patrimoniul unităţilor anterioare, supuse reorganizării.Împotriva Deciziei nr. 30 din 13 martie 1996, a declarat recurs Societatea Comercială „Hitrom” – S.A. Vaslui invocind următoarele motive:Curtea a omis sa analizeze aspectele legate de împrejurarea ca, la înfiinţarea societăţilor comerciale, conform Legii nr. 15/1990, statul a înregistrat aceste firme ca un patrimoniu evidenţiat într-un bilanţ, cuprinzând activul şi pasivul firmei la data infiintarii. Asadar, societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 urmează a fi considerate ca "unităţi nou-înfiinţate" pe scheletul vechilor unităţi socialiste de stat, dar fără a putea sa li se greveze patrimoniul cu datoriile fostelor unităţi socialiste de stat. În consecinţa, în opinia recurentei, prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 sunt neconstituţionale în situaţia în care se aplică unor raporturi juridice născute anterior infiintarii societăţilor comerciale în baza Legii nr. 15/1990;– Aprecierile din Decizia Curţii Constituţionale nr. 30/1996, potrivit cărora prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 nu ar avea un caracter retroactiv, sunt criticabile, deoarece prin aceasta soluţie se ajunge la „crearea unor situaţii imposibil de transpus în evidentele financiar-contabile şi cu implicaţii în ceea ce priveşte alte instituţii ale dreptului, în primul rind instituţia răspunderii materiale”.Deşi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, nu s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Aceasta obligaţie a fost îndeplinită cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale prin Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.În punctul de vedere exprimat de Guvern la acea data se considera excepţia de neconstituţionalitate nefondata, întrucît art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, stabilind ca negocierea drepturilor băneşti ale inventatorului pentru inventiile nerecompensate anterior acestei legi se face plecind de la drepturile băneşti maxime datorate, nu a făcut decît sa recunoască drepturile existente „cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”. Guvernul a considerat ca art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, referindu-se la „invenţii nerecompensate sau parţial recompensate”, deci la „drepturi existente la data intrării în vigoare a noii legi, iar nu la preconstituirea lor”, nu încalcă principiul neretroactivitatii. S-a considerat, de asemenea, că nu este încălcat principiul neretroactivitatii nici prin posibilitatea prevăzută de text ca aceste drepturi să fie negociate pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea acestora „este o formă de protecţie socială a inventatorului şi nu poate fi interpretată ca o aplicare retroactivă a legii”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Primul motiv de recurs nu este întemeiat şi urmează a fi respins, întrucît instanţa de fond, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, a examinat implicatiile juridice survenite prin reorganizarea fostelor unităţi socialiste în societăţi comerciale, pe baza Legii nr. 15/1990. Acest proces de reorganizare a avut ca efect transferul patrimoniului acestor unităţi la noile societăţi, respectiv, atât al drepturilor, cît şi al obligaţiilor, care, în ansamblul lor, constituie, sub aspect juridic, activul şi pasivul patrimonial.Patrimoniul evoca ideea de universalitate, el cuprinzând atât drepturile, cît şi datoriile. În aceste condiţii, nu se poate susţine ca prin reorganizarea fostelor unităţi socialiste în societăţi comerciale acestea din urma ar fi dobândit numai activul patrimonial nu şi pasivul acestuia, adică datoriile fostelor unităţi. Afirmatia recurentei ca, prin înfiinţarea societăţilor comerciale, acestora "nu li s-a putut greva patrimoniul cu care au fost înzestrate, cu datoriile fostelor unităţi socialiste de stat" echivaleaza cu a spune ca înfiinţarea societăţilor comerciale ar fi avut ca efect o purga a debitelor fostelor unităţi de stat faţă de inventatori şi preluarea acestor debite de către stat, ceea ce nu are nici un suport legal.Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat şi urmează, de asemenea, a fi respins. Potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a noii legi, se negociaza între inventatori şi unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea începe „de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”. Aceasta reglementare nu are caracter retroactiv, din moment ce negocierea porneşte de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului „prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”. Cu alte cuvinte, noua reglementare nu face decît sa recunoască creanta inventatorului nerecompensat sau parţial recompensat, creanta născută sub imperiul reglementării anterioare. Dimpotriva, dacă noua reglementare nu ar fi recunoscut acea creanta, ea ar fi avut un caracter retroactiv. În aceste condiţii, nu se poate afirma cu temei ca prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 ar contrazice prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.Posibilitatea negocierii creanţei, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare nu are, de asemenea, caracter retroactiv, aceasta "noua reglementare" aplicindu-se unei situaţii juridice în curs. Ea nu pune deci în discuţie efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creanţe anterior constituite, creanţe încă existente în condiţiile noii reglementări. Cerinţa reevaluarii creanţei prin negociere este cu totul justificată, nu numai pentru a împiedica pe debitorul creanţei sa profite de propria culpa, prin neexecutarea la timp a obligaţiei sale, dar şi pentru a se respecta principiul egalităţii între inventatori, altminteri admitindu-se, contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, discriminarea între inventatorii nerecompensati şi cei actuali.Implicatiile financiar-contabile şi cele care ar putea interveni în domeniul răspunderii materiale, evocate de recurenta, ca urmare a aplicării noii reglementări, nu pot face evident obiectul controlului de constituţionalitate.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Hitrom" – S.A. Vaslui împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 13 martie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 8 octombrie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește