DECIZIE nr. 112 din 24 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Constantin Doldur – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 12.611/2004 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 12.611/2004, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Emilia Băleanu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 nu reglementează un „plafon al cuantumului taxei care să ţină seama de circumstanţele particulare ale fiecărui caz, inclusiv abilitatea părţii de a plăti”, ceea ce face ca, în anumite situaţii, „cuantumul taxei să atingă un nivel excesiv, imposibil de plătit”. În consecinţă, „prevederea legală criticată nu garantează obţinerea unui just echilibru între interesul indivizilor de a accede la justiţie şi interesul statului de a percepe taxe”, ceea ce contravine obligaţiei statului de a garanta accesul liber la justiţie. Se precizează că posibilitatea obţinerii de înlesniri la plata taxei judiciare este irelevantă, „deoarece acordarea înlesnirilor se află la discreţia instanţei”, or „un remediu al cărui rezultat se află la discreţia autorităţilor nu poate fi considerat efectiv […]”.Judecătoria Timişoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, "având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a mai pronunţat anterior cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997, raportat la normele constituţionale, precum şi faptul că în speţă nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea practicii Curţii”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, în care s-a statuat că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 sunt în concordanţă cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Se mai arată că instituţia asistenţei judiciare constituie un răspuns real şi adecvat la necesitatea de a garanta tuturor accesul la justiţie, fiind menită să răspundă situaţiilor în care partea, lipsită de mijloace materiale, nu ar putea face faţă cheltuielilor unui proces.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, instanţa judecătorească, pe baza unor criterii clare şi în condiţiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativă la plata anticipată a acestor taxe, ceea ce este de natură să garanteze liberul acces la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: […]”.Autoarea excepţiei consideră că aceste prevederi sunt în contradicţie cu art. 11 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte".Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, care a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu acest obiect. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002 şi Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 iunie 2003.În deciziile menţionate, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Astfel, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", a arătat Curtea, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Chiar în Hotărârea Kreuz împotriva Poloniei, 2001, invocată de autoarea excepţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei.În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei, în sensul că ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind, contrar susţinerii autoarei excepţiei, o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri, iar nu în mod „discreţionar”, aşa cum în mod eronat se susţine în motivarea excepţiei.Având în vedere toate aceste argumente, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei amintite, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a liberului acces la justiţie, astfel cum este acesta consacrat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În consecinţă, nu poate fi reţinută, de asemenea, nici o contradicţie între textul Convenţiei şi prevederile art. 11 din Constituţie.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 12.611/2004 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2005.PREŞEDINTE,CONSTANTIN DOLDURMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește