DECIZIE Nr. 111 din 8 octombrie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Gangut Gheorghe împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 octombrie 1996, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 8 octombrie 1996.CURTEAavând în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 125 din 5 decembrie 1995, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, precum şi pe cele ale art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale art. 41 alin. 2 din Decretul nr. 367/1971, invocată de inculpatul Gangut Gheorghe în Dosarul nr. 14.855/1994 al Judecătoriei Bacau. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, Curtea a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 şi 17 din Decretul nr. 367/1971. Totodată, s-a mai constatat ca prevederile art. 41 alin. 2 lit. a) din acelaşi decret au mai făcut obiectul controlului Curţii, care, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitivă prin nerecurare, a respins, de asemenea, ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate. Întrucît, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor şi cum de la pronunţarea deciziilor sus-menţionate nu a intervenit nici un element nou care să justifice schimbarea practicii, soluţia adoptată a fost aceeaşi. Cu privire la art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, care reglementează posibilitatea dării în folosinţă a fondurilor de vinatoare pe o perioadă de cel puţin 10 ani unităţilor Asociaţiei Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi, s-a reţinut ca excepţia este vadit nefondata şi sub acest aspect, deoarece prevederile sale, ca de altfel şi celelalte texte criticate din Decretul nr. 367/1971, nu se referă la nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În speta, autorul excepţiei a fost trimis în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, deoarece, după excluderea sa din cadrul A.J.V.P.S. Bacau, a refuzat să depună, la termenul stabilit, arma de vinatoare la organele competente.Împotriva Deciziei nr. 125 din 5 decembrie 1995, Gangut Gheorghe a declarat recurs invocind următoarele motive:– Prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Curtea Constituţională a fost de acord cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi a art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, precum şi a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constituţie, asa cum a opinat şi Tribunalul Bacau în Încheierea din 12 noiembrie 1992 prin care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate. Recurentul afirma ca Tribunalul Bacau, prin Sentinta civilă nr. 31 din 18 martie 1993, a desfiinţat decizia Inspectoratului de Poliţie Bacau, de anulare a permisului de portarma, restabilindu-i dreptul de a deţine arma de vinatoare, situaţie în care refuzul sau de a preda arma de vinatoare a fost justificat de o hotărâre judecătorească, de unde concluzia ca acesta nu i-a fost anulat şi nici retras, asa cum se retine prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 125/1995.– Prin dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 60 din 7 iunie 1995, după ce la pct. 1 se respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, la pct. 2 se constată că nu exista concordanta între prevederile constituţionale şi cadrul legislativ privind vânătoarea, regimul juridic al armelor de vinatoare şi dreptul de asociere, facindu-se apel la Parlamentul României pentru a se elabora un nou cadru legislativ în domeniu.– Prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 s-a abrogat Decretul nr. 367/1971 şi aceasta ar constitui un motiv de schimbare a practicii Curţii Constituţionale în materie.Întrucît soluţionarea excepţiei s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat punctele de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta poate să priveasca numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei; or, în speta, inculpatul a fost trimis în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, astfel încât obiecţiunea acestuia este irelevanta pentru soluţionarea dosarului de către instanţa judecătorească. De asemenea, se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale art. 41 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 367/1971, precum şi cele ale art. 10 din Legea nr. 26/1976 este neîntemeiată şi pe fond, întrucît nici una dintre aceste dispoziţii nu contravine Constituţiei. În ceea ce priveşte dreptul la libera asociere prevăzut în art. 37 alin. (1) din legea fundamentală şi invocat în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, se precizează ca între libertatea de asociere în domeniul vinatorii şi liberalizarea comerţului cu arme de vinatoare nu exista o legătură nemijlocită şi ca libertatea vinatorilor de a se asocia în organizaţii proprii nu are drept consecinţa necesară liberalizarea comerţului cu arme în beneficiul acestor asociaţii. Se invoca, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitivă prin nerecurare, şi Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995. În încheiere, sunt caracterizate ca inexacte afirmatiile făcute de recurent, în sensul că şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, ar fi ajuns la concluzia ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata şi ca Decretul nr. 367/1971 a fost abrogat prin Legea nr. 126 din 27 noiembrie 1995.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului şi raportul întocmit de judecătorul-raportor, retine:Primul motiv de recurs, prin care se afirma ca în Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 Curtea Constituţională "a fost de acord cu susţinerea de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi a art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, precum şi a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constituţie”, nu poate fi primit şi urmează a fi respins, deoarece, prin decizia menţionată, nu au fost reţinute ca neconstituţionale aceste dispoziţii.Argumentele recurentului, în sensul că refuzul sau de a depune arma a fost justificat de o hotărâre judecătorească şi ca permisul nu i-a fost anulat sau retras, astfel cum s-a reţinut prin decizia completului de fond, reprezintă o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti şi care nu poate face obiectul contenciosului constituţional.Cel de-al doilea motiv, prin care se susţine ca în dispozitivul Deciziei nr. 60 din 7 iunie 1995 Curtea Constituţională a constatat o neconcordanta între prevederile constituţionale şi cadrul legislativ actual privind vânătoarea, regimul juridic al armelor de vinatoare şi dreptul de asociere, este, de asemenea, neîntemeiat, întrucît apelul adresat legiuitorului are numai semnificatia unei semnalari în vederea revizuirii reglementărilor din acest domeniu, ceea ce s-a şi realizat prin adoptarea legilor nr. 17/1996 şi nr. 103/1996.Nici ultimul motiv de recurs, potrivit căruia, prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 privind regimul materiilor explozive, s-ar fi abrogat în întregime Decretul nr. 367/1971, nu este întemeiat, deoarece prin art. 40 din legea respectiva au fost abrogate expres numai dispoziţiile referitoare la materiile explozive.Ulterior, prin Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor şi prin Legea nr. 103 din 23 septembrie 1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vinatului, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996 şi, respectiv, nr. 235 din 27 septembrie 1996, s-au adoptat noi reglementări în aceste materii, iar dispoziţiile Decretului nr. 367/1971, precum şi cele ale Legii nr. 26/1976 au fost abrogate.Recurentul, prin cererea din 25 iunie 1996, arata ca, prin Legea nr. 17/1996, dreptul de a deţine, de a purta şi de a folosi arme de vinatoare se acordă şi membrilor asociaţiilor de vinatori sportivi legal constituite, cum este aceea din care face şi el parte, astfel încât, implicit, aceasta ar presupune ca prevederile Decretului nr. 367/1971 ar fi fost neconstituţionale. Susţinerea nu poate fi primită, întrucît singura concluzie ce se poate deduce din abrogarea Decretului nr. 367/1971 o constituie faptul ca, în prezent, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale art. 41 alin. 2 lit. a) este lipsită de obiect. Aceasta caracterizare priveşte şi invocarea, prin aceeaşi excepţie, a neconstitutionalitatii art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, care, de asemenea, a fost abrogat. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit căreia poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate numai o dispoziţie legală în vigoare, asa cum rezultă din deciziile nr. 14 şi 15 din 10 martie 1993, definitive prin nerecurare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, din Decizia nr. 26 din 19 mai 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 125 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 februarie 1995, şi din Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, definitivă prin Decizia nr. 122 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 23 ianuarie 1995.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Gangut Gheorghe împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 8 octombrie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent, Constantin Burada–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește