DECIZIE nr. 111 din 2 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum şi ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum şi ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Cabinetul medical individual dr. Miclaus Doina în Dosarul nr. 8.229/2001 al Judecătoriei Baia Mare într-o cauza având ca obiect pretenţii băneşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.La apelul nominal în dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 şi nr. 31C/2002 la Dosarul nr. 23C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public arata că nu exista interdicţie ca Guvernul sa reglementeze, prin ordonanţe de urgenţă, în domeniul rezervat legilor organice. Dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, reglementează o procedură prealabilă în vederea soluţionării, pe cale amiabila, a litigiilor dintre casa de asigurări de sănătate şi medic, prin care nu se încalcă termenul general de prescripţie a dreptului la acţiune în vederea declanşării litigiului. Mai arata ca este vorba de un termen procedural, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Solicita, în consecinţa, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 12 decembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 şi nr. 8.237/2001, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 şi ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca amp; Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea şi dr. Anca Doina Bosca din judeţul Maramures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, sunt neconstituţionale, întrucât însăşi ordonanţa de urgenţă de modificare şi completare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) şi ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, neexistand caz excepţional şi reglementand într-un domeniu rezervat legii organice. Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate, instituind termenul de decădere de 3 luni, restrânge accesul la justiţie sub doua aspecte: în primul rând pentru ca creează inechitate între subiectii litigiului, prin faptul ca furnizorul de servicii medicale poate să acţioneze numai într-un termen de 3 luni, iar ordonatorul de credite are la dispoziţie termenul general de prescripţie şi, în al doilea rând, prin aceea ca „instituirea regulilor privind accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia având caracter organic, este de competenţa exclusiva a legiuitorului, excedand competentelor Guvernului prin emiterea de ordonanţe de urgenţă”.Judecătoria Baia Mare, exprimandu-şi opinia, arata ca "prevederile vizate de excepţie sunt neconstituţionale, deoarece ordonanţele de urgenta, caracterizate prin faptul ca sunt emise de Guvern în cazuri excepţionale, în absenta unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, nefiind supuse controlului de constituţionalitate anterior intrării lor în vigoare, întrucât nu sunt promulgate de Preşedintele Republicii, intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare Parlamentului, această măsură fiind chemată sa împiedice imixtiunea Guvernului în activitatea legislativă". Pe de altă parte, emiterea ordonanţei de urgenta criticate nu a fost justificată de existenta celor două condiţii cerute de Constituţie, respectiv "situaţie obiectivă excepţionala" şi "caracterul urgent" al măsurii dispuse.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca: 1. "În ceea ce priveşte înţelesul notiunii de lt; lt;cazuri excepţionale gt; gt;, e cunoscut ca, adeseori în dreptul public, se utilizează astfel de formulari, nedeterminate de genul: interes public, ordine publică, morala publică etc., lăsând pe cel chemat sa pună în executare sau să aplice norma sa aprecieze singur dacă se afla sau nu într-o astfel de situaţie", şi, "Având în vedere faptul ca în Constituţia României nu se precizează conţinutul notiunii de lt; lt;cazuri excepţionale gt; gt;, aceasta trebuie interpretată sistematic, atât în logica instituţiei delegării legislative, consacrată în art. 114 din Legea fundamentală, cat şi a edificiului constituţional în ansamblul sau". Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, noţiunea are în vedere "acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege", astfel "Guvernul este cel care dispune de un veritabil lt; lt;drept de apreciere gt; gt; cu privire la apariţia cazurilor care impun adoptarea unei ordonanţe de urgenţă"; 2. "Ordonanţele de urgenta pot fi emise şi în materii rezervate legilor organice"; 3. "Termenul instituit la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, modificată, este un termen în favoarea ambelor părţi ale contractului dintre casa de asigurări de sănătate şi medic. Scopul lui consta în asigurarea celeritatii proceselor civile şi nu impieteaza în nici un fel accesul liber la justiţie garantat în Constituţie”.Guvernul considera ca "Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 se justifica ca măsura excepţionala, dat fiind scopul de a armoniza, fără întârziere, prevederile speciale ale Legii nr. 145/1997 cu cele de principiu, de drept comun, privind realizarea în justiţie a unor drepturi şi interese legitime în legătură cu îndeplinirea curenta a unei activităţi de interes public, şi anume pentru ocrotirea sănătăţii membrilor societăţii”. Se mai arata ca, în conformitate şi cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin ordonanţe de urgenţă pot fi aduse modificări şi legilor organice, când cazul excepţional impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public”, iar „în aprecierea ca atare a acestor cazuri trebuie să se ţină seama de lt; lt;realitatea unor situaţii politice şi economice care, prin caracterul lor, au impus adoptarea de urgenta a noi reglementări gt; gt;”. Se citeaza Decizia nr. 34 din 17 noiembrie 1998. În legătură cu conţinutul art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 se arata ca „legea de drept comun, respectiv Codul de procedură civilă, precum şi unele dispoziţii legale speciale prevăd condiţiile în care are loc sesizarea reglementara a instanţelor de judecată, între care se regăsesc şi cele privind exercitarea dreptului de a introduce cai de atac în anumite termene şi condiţiile în care poate avea loc repunerea în termen”, iar, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, „procedura de judecată în faţa instanţelor judecătoreşti este stabilită de lege”.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, criticata pentru faptul ca a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) şi ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, întrucât nu a existat nici o situaţie excepţionala justificativă şi s-a reglementat într-un domeniu rezervat legii organice.De asemenea, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, text de lege care, după modificarea sa prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, are următorul conţinut: „Litigiile în legătură cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului dintre casa de asigurări de sănătate şi medic ori cele în legătură cu interpretarea clauzelor contractului vor fi soluţionate de către părţi, pe cale amiabila. Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii. Termenul de sesizare a instanţelor judecătoreşti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de voinţa a părţilor contractului cu privire la pretenţiile ce constituie obiectul litigiului.”Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 72 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organică se reglementează: […]l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;"; … – Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata şi urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:Potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, această lege a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 1998, iar pentru perioada până la 1 ianuarie 1999 s-a prevăzut o serie de măsuri de implementare şi tranzitorii, legea aducând o noua reglementare asigurărilor sociale de sănătate. Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 s-au adus numeroase modificări şi completări Legii nr. 145/1997, a căror necesitate şi urgenta au rezultat din prima perioada de aplicare a prevederilor legii şi pentru a căror punere în practica au fost necesare acţiuni organizatorice importante, care trebuiau îndeplinite până la 1 ianuarie 1999.Nici alin. (4) al art. 114 şi nici vreo alta dispoziţie constituţională nu interzic adoptarea de către Guvern de ordonanţe de urgenţă pentru reglementarea în domenii rezervate legii organice. Asemenea interdicţii sunt prevăzute numai pentru ordonanţele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare. Acest fapt este reţinut în numeroase decizii ale Curţii Constituţionale (de exemplu Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 şi Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000). Curtea constata că nu s-au invederat motive care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei sale şi astfel considerentele din acele decizii sunt valabile şi în prezenta cauza.Art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în redactarea sa modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, nu schimba termenul general de prescripţie nici în privinta realizării pretenţiilor privind plata de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale prestate. Acest text de lege reglementează o procedură prealabilă în vederea soluţionării litigiilor în legătură cu „încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului dintre casa de asigurări de sănătate şi medic”, procedura care are drept scop soluţionarea litigiilor de către părţi pe cale amiabila, nefiind prevăzut nici un termen pentru declanşarea litigiului, aplicându-se astfel termenele generale de prescripţie. Acelaşi text de lege mai prevede că: „Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii”, iar „Termenul pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de voinţa a părţilor contractului cu privire la pretenţiile ce constituie obiectul litigiului.” Rezultă deci ca acest termen este deopotrivă valabil pentru ambele părţi ale contractului şi ca el este un termen procedural, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum şi ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca amp; Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea şi dr. Anca Doina Bosca în dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 şi nr. 8.237/2001 ale Judecătoriei Baia Mare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește