Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 74 din 11 aprilie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicată la pag. 11.Ioan Deleanu – preşedinte Costica Bulai – judecătorLucian Stangu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă, ridicată de Sindicatul Liber „Ulpia” Deva, în Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 2.165/1995.La apelul nominal, părţile lipsa.Procedura legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului declara dezbaterile deschise şi da cuvântul domnului procuror, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând ca îşi însuşeşte raportul întocmit de judecătorul-raportor.Preşedintele completului declara dezbaterile închise.CURTEA,deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, retine următoarele:Prin încheierea din 9 iunie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 2.165/1995, Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de către Sindicatul Liber „Ulpia” Deva, cu motivarea ca aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 9 şi ale art. 40 din Constituţie, care stabilesc valorile de maxima generalitate ce trebuie protejate, în materie de sindicate şi de dreptul acestora la greva.Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Hunedoara apreciază ca excepţia este neîntemeiată, considerând ca "între dispoziţiile art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, şi ale art. 40 din Constituţia României, pe de altă parte, exista similitudine de terminologie şi, chiar dacă termenii nu au aceleaşi funcţii gramaticale, desemnează în mod clar natura intereselor salariaţilor care pot fi aparate pe calea mijlocului extrem ce-l reprezintă greva”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere, Senatul apreciază ca excepţia este vadit neîntemeiată, întrucât motivarea excepţiei nu se bazează pe obiecţii privind neconstituţionalitatea textelor, ci pe opinii generale, care cuprind ideea ca în privinta grevei nu ar trebui sa existe nici o reglementare legală, ea urmând să fie declansata pentru orice motive, deci fără limite. Apreciază, totodată, ca este de competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili caracterul grevei şi legalitatea acesteia.În punctul de vedere exprimat de Guvern se apreciază ca dispoziţiile art. 1, ale art. 2 şi ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 9 şi ale art. 40, legea stabilind condiţiile şi limitele exercitării dreptului la greva, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.Camera Deputaţilor nu a exprimat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Senat şi de Guvern, concluziile procurorului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 2 şi ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 1, art. 3 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, atacate ca neconstituţionale, prevăd:"Art. 2. – (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, organizaţi sau neorganizati în sindicate, rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre unitate, pe de o parte, şi salariaţii acesteia ori majoritatea salariaţilor ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă şi se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi.(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi între conducerea unităţii şi salariaţii unei subunitati sau ai unui compartiment al acesteia, precum şi între conducerea unităţii şi salariaţii care exercită aceeaşi meserie sau profesie în respectiva unitate." … "Art. 24 – (1) Greva poate fi declarata numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice. … (3) Este interzisă, de asemenea, greva pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unităţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane." … Constituţionalitatea art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991 urmează a fi examinata numai raportat la art. 40 din Constituţie, iar nu şi la art. 9 din legea fundamentală, care stabileşte ca: „Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor”. Referirea la acest text constituţional nu este concludenta, deoarece dispoziţiile sale nu privesc dreptul la greva, ci precizează scopul pentru care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea sindicatele. Rolul sindicatelor în declanşarea şi în concilierea conflictelor colective de muncă reprezintă numai unul dintre mijloacele activităţii acestora, deoarece, asa cum rezultă din alin. 2 al art. 4 din Legea nr. 15/1991, conflictele colective de muncă pot fi declansate şi soluţionate, în anumite cazuri, fără participarea sindicatelor.Deci, având obiect de reglementare diferit, nu exista contradictie între art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, şi art. 9 din Constituţie, pe de altă parte.Cat priveşte contradictia dintre art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991 şi art. 40 din Constituţie, se constată că aceasta se reduce doar la o diferenţa de redactare.Art. 40 din Constituţie, reglementand dreptul la greva, prevede că "salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale". În sensul aceluiaşi articol "legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate". Rezultă ca art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, referindu-se la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, nu au în vedere o sfera mai restrânsă de interese decât cele enumerate de art. 40 din Constituţie – profesionale, economice şi sociale, nefiind de conceput ca, în raporturile dintre salariaţi şi unitate, pot exista interese profesionale pure şi simple, fără caracter economic sau social în acelaşi timp.De altfel, alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 15/1991 trebuie analizat în contextul întregii reglementări, având în vedere scopurile pentru care greva poate fi declarata.Legea nr. 15/1991 nu se rezuma în a prevedea categoriile de interese care pot justifica greva, ci, tocmai pentru a circumstantia cat mai clar aceste categorii, stabileşte scopurile ce nu pot fi avute în vedere de salariaţi pentru declanşarea grevei. Astfel, potrivit art. 24 alin. (2) şi (3), greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice şi ea este interzisă pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unităţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane, iar, potrivit art. 25, nu pot fi declarate greve pentru obţinerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărâri definitive a comisiei de arbitraj, pronunţate conform art. 43. Acestor prevederi li se adauga enumerarea litigiilor şi a revendicarilor care, potrivit art. 3 din lege, nu constituie conflicte colective de muncă şi, deci, nu pot justifica declararea grevei.În consecinţa, rezultă ca Legea nr. 15/1991 cuprinde reglementări cu caracter special – respectiv, interesele pentru a căror satisfacere salariaţii pot declara greva, condiţiile şi limitele exercitării dreptului la greva – ce sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1), (4) şi (5), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 şi a art. 24 din Legea nr. 15/1991, ridicată de Sindicatul Liber „Ulpia” Deva cu sediul în Deva, str. 22 Decembrie nr. 37. judeţul Hunedoara, în Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 2.165/1995.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 8 noiembrie 1995.PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan DeleanuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––