DECIZIE nr. 110 din 6 iulie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate, excepţie ridicată de Tudora Cusa în Dosarul nr. 511/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având în vedere cererea formulată de reprezentantul autoarei excepţiei, Gheorghe Cusa, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 511/1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate. Excepţia a fost ridicată de Tudora Cusa cu ocazia judecării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.253 din 9 decembrie 1997, prin care Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a soluţionat contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 121 din 6 mai 1997, emisă de Oficiul de expertiza medicală a capacităţii de muncă – sectorul 4, municipiul Bucureşti.Din examinarea motivarii excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. (1) al art. 1 din Legea nr. 53/1992. Acestea sunt considerate de autoarea excepţiei ca fiind în discordanta cu prevederile art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituţie, întrucât se permite acordarea statutului de persoana handicapata numai celor care au dobândit handicapul în „perioada profesională”, excluzând persoanele care nu mai sunt de vârsta activa.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca art. 1 din Legea nr. 53/1992 este constituţional.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, invocand Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 9 februarie 1999, arata ca art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 nu încalcă prevederile art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ci, dimpotriva, vine sa ocroteasca acele persoane care, datorită unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra în viaţa socială şi profesională, necesitand măsuri de protecţie şi, în consecinţa, dispoziţiile sale nu contravin prevederilor art. 20 din Constituţie, potrivit cărora „au prioritate pactele şi tratatele internaţionale la care România este parte”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, asa cum a fost ridicată de parte.Acest text de lege prevede următoarele: "Persoane handicapate, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane care, datorită unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau parţial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilităţi, în viaţa socială şi profesională, necesitand măsuri de protecţie socială."Examinând cauza, Curtea constata ca a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, dar cu raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, s-a stabilit ca art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 „nu face nici o discriminare între cetăţeni, nefiind incalcate prevederile art. 16 din Constituţie”, iar „cerinţa îndeplinirii cumulative a doua condiţii referitoare la neputinţă de a se integra total sau parţial, temporar sau permanent, atât în viaţa socială, cat şi în cea profesională este deopotrivă valabilă pentru toţi cetăţenii care pretind ca sunt handicapati. Vârsta cetăţenilor respectivi nu constituie însă un criteriu nici în aceasta privinta”. Persoanele care „chiar şi după împlinirea vârstei de pensionare, dacă nu mai au capacitatea de a se integra prin propriile lor posibilităţi în viaţa profesională, sunt considerate handicapate, putând solicita atestarea acestei calităţi.”În prezenta cauza autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine însă ca sunt incalcate prevederile art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi, implicit, dispoziţiile art. 20 din Constituţie.Curtea Constituţională a fost legal sesizată, prin Încheierea Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ din 1 aprilie 1999, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992. Ulterior însă, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, Legea nr. 53/1992 a fost abrogată.Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, ca şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, defineste noţiunea de persoane cu handicap, dar cu un conţinut diferit, şi anume: „Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le împiedica sau le limitează accesul normal şi în condiţii de egalitate la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor sociali, materiali şi culturali, necesitand măsuri de protecţie specială în vederea integrării lor sociale”.După cum rezultă din textul de lege citat noua definiţie a persoanelor cu handicap nu mai conţine condiţia cumulativa a imposibilităţii integrării "în viaţa socială şi profesională". Autorul excepţiei a criticat tocmai aceasta dispoziţie a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, considerând ca ea defavorizeaza persoanele care nu mai sunt de vârsta activa.Deoarece instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională la data de 1 aprilie 1999, adică anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, cauza de faţa a rămas fără obiect.Faţa de cele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea este competenţa să se pronunţe numai asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, excepţia a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate, excepţie ridicată de Tudora Cusa în Dosarul nr. 511/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește