DECIZIE nr. 11 din 9 februarie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998, în prezenta avocatei Eugenia Florescu pentru Kessler Walter, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa lui Damian Ilie, Bota Nicolae şi a Societăţii Comerciale "ReisenbSro Kessler" – S.R.L., legal citaţi, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 21 ianuarie 1999 şi apoi pentru 26 ianuarie 1999, pentru 4 februarie 1999 şi pentru 9 februarie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 485/1998, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter. În motivarea excepţiei se arata ca textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul la justiţie şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac, prin aceea ca soluţionarea conflictului de competenţa prevăzut de acest articol are loc fără citarea părţilor, iar termenul pentru exercitarea caii de atac împotriva regulatorului de competenţa curge de la pronunţarea hotărârii. Se susţine ca necitarea părţilor în proces, judecarea procesului în camera de consiliu şi nepronuntarea hotărârii în şedinţa publică echivaleaza cu o veritabila interdicţie a accesului la actul de justiţie, iar exercitarea recursului în termen de 5 zile de la pronunţare devine iluzorie. Prin notele scrise depuse la dosar se susţine, de asemenea, ca textul criticat încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât necitarea părţilor în proces inlatura exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părţilor, precum şi prevederile art. 126 referitoare la publicitatea dezbaterilor, deoarece judecata în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără ca hotărârea să fie pronunţată în şedinţa publică, ar contraveni flagrant acestui principiu. Se mai arata ca dispoziţia instituită de art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este în contradictie şi cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, printre altele, prevede că hotărârea trebuie pronunţată în mod public, accesul în sala de şedinţa putând fi interzis presei şi publicului numai dacă publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei şi dacă tribunalul apreciază această măsură ca fiind strict necesară.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera excepţia de neconstituţionalitate ridicată ca fiind neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece hotărârea pronunţată de instanţa de judecată în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă nu rezolva fondul litigiului. Instanţa se pronunţa doar asupra competentei de judecare a cauzei, iar părţile dispun de posibilitatea de a ataca prin recurs hotărârea respectiva.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legaleatacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă care prevede: "Instanţa competenţa sa judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceasta dispoziţie legală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) privind accesul la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 126 care prevede caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 128 care reglementează folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care stabilesc dreptul la un proces echitabil.Examinând cauza, Curtea Constituţională constata ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata şi ca art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în partea care prevede că termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care conţine regulatorul de competenţa. Conform articolului criticat, instanţa competenţa sa judece conflictul de competenţa hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Necitarea părţilor pentru judecarea conflictului de competenţa le priveaza de posibilitatea de a cunoaşte soluţia şi data pronunţării ei, astfel încât reglementarea folosirii dreptului de recurs într-un termen ce curge de la pronunţarea hotărârii determina, cel mai adesea, imposibilitatea exercitării dreptului. Se inlatura în felul acesta posibilitatea exercitării efective a dreptului constituţional la apărare reglementat de art. 24, şi anume prin folosirea caii de atac, conform dreptului prevăzut la art. 128 din Constituţie.În condiţiile existenţei celor două excepţii de la dreptul comun prevăzute la art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă – şi anume, necitarea părţilor şi curgerea termenului de recurs de la pronunţarea hotărârii -, exercitarea reală a dreptului de recurs şi, prin aceasta, a dreptului la apărare se poate realiza numai prin aplicarea regulii generale stabilite de art. 301 din acelaşi cod, potrivit căreia termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii care este atacată.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu şi constata ca dispoziţia art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, conform căreia termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care conţine regulatorul de competenţa, este neconstitutionala.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește