DECIZIE nr. 11 din 25 ianuarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecătoriei Medias.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţându-se constant asupra constituţionalităţii acestui act normativ. Mai arata că nu se poate pune în discuţie perimarea prevederilor unei ordonanţe atâta vreme cat nici legea fundamentală şi nici o alta lege nu prevăd un termen în care acestea să fie dezbătute şi aprobate de Parlament. Sancţiunea perimării aplicată actelor de procedura civilă nu poate fi aplicată şi în domeniul delegării legislative. De asemenea, nu se poate susţine ca sunt neconstituţionale dispoziţiile din ordonanţa care prevăd ca instanţele nu mai sunt obligate să îşi motiveze hotărârile decât dacă asupra acestora se exercită o cale de atac, întrucât se constată că nici o dispoziţie constituţională nu statuează o asemenea obligaţie. În consecinţa, solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 1999 Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei autorul considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala în întregime şi invoca în susţinerea criticii sale mai multe motive de neconstituţionalitate, astfel:1. Codul de procedură civilă, fiind o lege organică, nu poate fi modificat printr-o ordonanţa emisă de Guvern, caz în care sunt incalcate dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie privind domeniile ce revin reglementării prin lege organică.2. Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 s-a perimat, deoarece nu a fost aprobată de Parlament, fiind incalcate astfel dispoziţiile art. 114 din Constituţie.3. Dispoziţia din ordonanţa criticata, potrivit căreia hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond şi în apel nu se motiveaza, contravine art. 129 din Constituţie. De asemenea, întrucât nu s-au consemnat dezbaterile şi nici ratiunile ce au stat la baza soluţiei, dosarul devine astfel secret şi se încalcă dreptul la informaţie statuat de art. 31 din legea fundamentală.4. Lipsa accesului la considerentele hotărârii, afară de cazul în care aceasta este atacată, este o încălcare a accesului liber la justiţie statuat prin art. 21 din Constituţie. Tot astfel, motivarea soluţiilor pronunţate numai în cazurile în care asupra acestora s-au exercitat cai de atac constituie o încălcare a dreptului de petiţionare prevăzut la art. 47 din legea fundamentală.Exprimandu-şi opinia, instanţa care a sesizat Curtea Constituţională considera ca se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se arata:a) Cu privire la primul aspect de neconstituţionalitate invocat se menţionează că prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituţională a statuat deja cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998. Astfel Curtea Constituţională a reţinut ca, potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale şi nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum şi din celelalte dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluţionat, în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la unele prevederi ale Legii nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea Constituţională a statuat ca „din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice”. Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. … b) În ceea ce priveşte susţinerea ca ordonanţele sunt "perimate" dacă nu sunt aprobate de Parlament într-un anumit termen, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1) – (3) din Constituţie, ordonanţele rămân fără efect numai în cazul în care acestea nu sunt supuse spre aprobare Parlamentului în cadrul termenului prevăzut de legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe. Nu exista însă nici o dispoziţie constituţională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea ordonanţelor de către Parlament. Ca urmare, în absenta unor dispoziţii exprese, sancţiunea perimării, proprie actelor de procedura, nu poate fi aplicată în nici un caz în domeniul delegării legislative. … c) În motivarea excepţiei se mai susţine ca reglementările Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu ar respecta accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. Or, prin dispoziţii exprese ordonanţa asigura exercitarea drepturilor părţilor în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotărârii. … Faţa de cele arătate Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Excepţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 în întregul său, excepţia având un conţinut similar. Cu acel prilej s-a arătat ca:1. Potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare.2. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole din Constituţie, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.3. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecinţa, art. 125 alin. (3) din Constituţie nu prevede domeniile procedurii de judecată şi ale competentei instanţelor printre cele supuse reglementării prin lege organică şi, ca atare, este neîntemeiată susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Curtea a constatat ca dispoziţiile art. 114 alin. (3) din Constituţie exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanţa, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.4. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluţionat, în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie, pe calea controlului de constituţionalitate anterior promulgării legii, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la unele prevederi ale Legii nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea Constituţională a constatat ca „din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice”, retinand totodată ca în Constituţie sunt reglementate expres şi limitativ domeniile rezervate legilor organice, între care nu figurează dispoziţiile legale privind procedura civilă.5. Din examinarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei criticate nu rezultă ca aceasta ar cuprinde norme referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, aparţin domeniului legii organice, pentru care Guvernul nu poate reglementa prin ordonanţa, conform art. 114 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte "perimarea" ordonanţei deoarece aceasta nu a fost aprobată de Parlament, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 63 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 9 iunie 1999, ca legea de abilitare "stabileşte termenul în care ordonanţa trebuie supusă aprobării Parlamentului, conform art. 114 alin. (3) din Constituţie, iar nu termenul în care ar trebui să se desfăşoare dezbaterile". Textul constituţional al art. 114 alin. (3) are următorul cuprins: "Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei." Prin decizia menţionată s-a constatat ca art. 114 alin. (3) din Constituţie se referă la supunerea spre aprobare a ordonanţei, ca obligaţie a Guvernului, iar nu la aprobarea propriu-zisa a acesteia de către Parlament, care nu este condiţionată în timp.Referitor la susţinerea autorului excepţiei ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale, deoarece nu mai obliga la motivarea hotărârii judecătoreşti în anumite faze procesuale, urmează să se observe ca nici un text constituţional nu cuprinde o asemenea obligaţie, iar invocarea tuturor celorlalte texte constituţionale este forţată.De altfel prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, Curtea Constituţională a stabilit ca modificările procedurale aduse de Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 „nu ingradesc nici dreptul la exercitarea căilor de atac, oricare dintre părţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecată, putând exercita căile de atac după comunicarea hotărârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate după motivarea acesteia”.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește