DECIZIE nr. 11 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti în Dosarul nr. 19.776/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 22.175/3/2007 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, solicitat pentru a asigura traducerea în cauzele de faţă.Magistratul-asistent învederează Curţii că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007 la Dosarul nr. 1.085D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 1 iunie 2007, 7 iunie 2007 şi 28 iunie 2007, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 6.457/302/2006 şi de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 19.776/3/2007 şi nr. 22.175/3/2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”. Excepţia a fost ridicată de Sabah Haj Chafik, Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze civile privind acordarea statutului de refugiat.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit Legii nr. 554/2004, competenţa în materia contenciosului administrativ revine, după caz, tribunalelor sau curţilor de apel, iar nu şi judecătoriilor. Se mai arată că pot fi exceptate de la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ doar acele acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul legii organice, o altă procedură judiciară. Or, Legea nr. 122/2006 este o lege ordinară, aşa că nu poate stabili o procedură specială de contestare în ceea ce priveşte actele autorităţii competente în domeniul acordării azilului.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prin Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, respectiv prin Legea nr. 122/2006, a fost stabilită o altă procedură judiciară în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a plângerilor solicitanţilor de azil, care nu nesocoteşte prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că acestea reglementează o procedură specială, care este justificat să fie diferită de cea a contenciosului administrativ, fiind "instituită pentru o categorie specială de persoane şi cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgenţă evidentă".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”.Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006, iar prevederile art. 16 alin. (3) şi (8) din ordonanţă au fost preluate în cuprinsul art. 64 alin. (1) şi art. 67 din legea menţionată.Ca urmare, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 64 alin. (1): "Soluţionarea plângerii(1) Plângerea se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea."; … – Art. 67: "Soluţionarea recursuluiRecursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul – secţia de contencios administrativ – în a cărui circumscripţie se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, şi celor ale art. 126 alin. (6), care garantează, cu anumite excepţii, controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege". Prin urmare, legiuitorul este liber ca, prin lege, să atribuie instanţelor judecătoreşti anumite competenţe. Constituţia nu face însă niciun fel de circumstanţiere în ceea ce priveşte caracterul organic sau ordinar al legii prin care se stabilesc aceste competenţe de judecată.Autorii excepţiei susţin că este neconstituţional ca printr-un act normativ care nu are caracter organic să se legifereze în domeniul contenciosului administrativ, argumentând că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, contenciosul administrativ, deci, implicit, competenţa instanţelor de a soluţiona cererile în domeniul contenciosului administrativ, se reglementează prin lege organică.Curtea constată că autorii excepţiei extrapolează în mod eronat reglementările constituţionale referitoare la contenciosul administrativ la materia recunoaşterii statutului de refugiat în România pentru cetăţenii străini sau apatrizi. Or, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însăşi o lege specială, nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generală a dreptului că, acolo unde legea specială nu prevede, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedură civilă.Aşadar, dispoziţiile din Legea nr. 122/2006, care prevăd că judecătoriile şi tribunalele sunt instanţele competente să soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Dincolo de aceste consideraţii, Curtea observă că instanţa de fond urmează să decidă asupra propriei sale competenţe, fie din oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţă materială ridicată, eventual, de partea interesată, aceasta nefiind o problemă de constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare a acesteia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă şi de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 19.776/3/2007 şi, respectiv, nr. 22.175/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește